Thiss Christmas II

colindam, colindam.. iarna. ;D

"Nu-i nimic sa poata-ntrece
Bucuria de a fi
O lumina pentru tine
Dumnezeul meu iubit. "

This christmas

nu ma duce gandul la nimic... pentru ca parfumul de ceai cu scortisoara il am langa prajiturile parca ninse pudrate cu vanilie multa, muzica cea mai lina aproape de inima mea, si va doresc si voua asemenea sa aveti un timp in care sa gustati din plin din ravasul numit Bucurie si bucuria aceasta sa ramana inghetata in obrajii dumneavoastra.
Sa va bucurati de zapada, de sanie, de bataia cu bulgari, de luminile din centrul orasului; casa sa va miroase a cetina de brad si caldura.
Nu uitati de fular si de manusi :D
Sa aveti cele mai frumoase sarbatori.
Domnul Isus sa se nasca si-n inimile voastre si in loc de podoaba omeneasca daruiti-i viata, poate ca e cel mai bun cadou pe care si-l doreste.
Iar El e cel mai bun si perfect cadou care il putem primi!

Cu bine,

De ce ?!

De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce? ...

Nu stiu de ce. Nu inteleg. ;(
Dar asta e. Ceasul nu poate masura secundele unei inimi care iubeste...

Let's dance tonight.

In seara asta te invit la o cina dansanta, da, in ritmuri de tango.
Atat vreau sa nu uiti.. astept plimbarea de iarna prin necunoscut, in peisajul alb, strecurandu-ne printre fulgii de zapada si zambind cerului, sa dansam.
Mi-e dor de imbratisarea ta.
Nu uita ca in ochii mei ai ramas acelasi erou frumos si puternic.
Doar al meu.
Fi curajos, chiar daca o sa se intample sa ma calci pe picior, din greseala.. ;))
Sa fie seara noastra.
So darling, save the last dance for me...

"Da-mi printesa inapoi..."

"uite-l pe printul meu,vine sa ma ia si sa-mi dea o stea.."

Why Samson loved Delilah?

Primul zbor.

Am avut parte de toamna perfecta pe care mi-am dorit-o. :)

Cum a fi daca ai visa ceva si a doua zi s-ar si intampla?
Nu aveam in plan sa zbor astazi, si nici nu vorbisem dinainte despre asta.
Am visat azi-noapte ca zburam si saream cu parasuta, si ca amintire imi facusem si poze.
Visul s-a implinit astazi. In realitate.
M-am dus doar sa privesc zborurile si am zburat si eu.
A fost ceva prea tare.
Am zburat cu planorul.. Si mai vreau!
Am fost la inaltime si am vazut si apusul.
Am fost aproape de cer.
Wau. Am zburraaaat!

PS: "Nu mi-am revenit inca. Ma simt inca sus. A fost prea frumos.."

Rupta din Soare

Fata cu suvite din Soare deschise ochii spre o noua zi in care, fericita din iarba cea verde si cruda, privea cerul albastru si lin, cel plin de pace.
Avea parul lung si auriu, pe care il purta liber in dansul vantului primavaratic.
Mirosea a levantica si portocale, si ochii ei misteriosi te invitau la o escapada in marea din Soare, spre autostrazile de aur si povestile fermecate cu zapada si turta dulce.
Purta jucaus cirese la ureche in loc de cercei, si in par o floare de nu-ma-uita.
Era dimineata cand ea isi deschise spre cer aripile lungi si tari de fier.
Inca un zbor spre nevisatul.
Inca un zbor ca sa cutreiere norii, sa alerge pe ei.
Inca un zbor..
Cu toate ca era luna februarie, in timpul ei era vesnic soare si mirosea a toamna cu miros de mare.
Cum se sparg valurile de faleza, asa cantau pentru ea firele de iarba. Ea, cea adorata.
Isi odihnea seara talpile pe pamantul rece si adormea cu ochii deschisi.
Ca si in celelalte povesti, fata astepta pe calator, pe marinarul ei, cel viteaz, mesajul acela cantat, scrisoarea de la el, si vestea, ziua cand il tinea in brate strans si nu ii mai dadea drumul niciodata.
Voia ziua cand aveau sa bea din acelasi pahar lapte din stele amestecat cu shake de fructe de padure.
Si ca in fiecare dimineata ii placea sa ia micul dejun cu Soarele, si se bucura zambind cu toti dintii albi la avion. Nu-l mai numara.
Rupea flori si nu ii mai pasa de nimic.
Era libera ca pasarea cerului.
Lua lectii de parasutism.

Scoica

"C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche şi ascult.
Îmi pare
că ţin în mâni o scoică
în care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat' pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?"

Lucian Blaga- Scoica

cineva mi-a povestit despre mare azi.
mi s-a facut dor.
si de tine, calatorule.
Acum am o puternica incredintare ca te voi vedea curand.
Si asa o mare bucurie mi-a cuprins inima si speranta.
Domnul e atat de fain. Si ma simt binecuvantata, imi poarta de grija.
Asa cum nu-mi imaginez.
Doamne, iti multumesc.

Iti daruiesc o imbratisare..

Artă

Unde esti Picasso?
Domnisoara Pogany te asteapta...

Raindrops...

Ma intorceam in seara asta din oras, dupa lungi cautari, cu umbrela si ziarul intr-o mana, iar in cealalta o paine.
Afara picura usor dupa ce a fost o ploaie buna.
Toamna se cam duce incetisor.
Dintr-o data m-a cuprins o stare, nu stiu sa o explic, si am inceput sa fredonez melodia.

Da si ma gandeam la tine. Oare pe unde esti? :)

Mi-e dor de tine...
"you don't know, but that's ok
you might find me anyway..."

Catalina

Picioarele-i desculte si le cufunda in praful trotuarului lung si drept, pe care pasea sfioasa, incet, cu putina frica de necunoscut.
Rochia-i rosie ii atarna rupta intr-o parte. Si-o agatase in aschiile bancii invechite de vremea cea trecuta.
Parul balai ii alerga in vant liber si rebel. Obrajii-i erau rozii din cauza aerului rece de munte.
Era tanara si cu multa speranta in inima ei plina de visare si miros de mar verde.
Mergea alene pe cararea, plina de frunze ingalbenite, pe care o zarise din departare.
Paltonelul maroniu si-l cuprinse pe langa trup sa se mai incalzeasca putin.
"Opreste Soarele!".. si-ar fi dorit. Sau sa-l fi oprit pe Catalin sa nu mai plece, ea fiind o micuta, Catalina.
Catalin era iubitul ei, plecat pe mare cu vaporul 43.
De multa vreme ii scrisese ca se va intoarce si spera sa o regaseasca cu bine.
Ea acum visa, asteptand cu nerabdare, la el.
Visau, si el si ea, sa se mai plimbe o singura data amandoi prin Micul Paris, visau la strangerea calda de mana, la imbratisarea data de dimineata.
Aveau promisiunea unei plimbari pe luna, printre stele.

Ingandurata ramase privind apusul tarziu.

Asa trecuse inca o zi din viata... Catalinei.

Papusa de portelan

Infrigurata, papusa de portelan, asteapta in gara aceluiasi peron vechi, de data aceasta plina de calatori indepartati: cativa chinezi, vreo doi- trei nemti, americani, francezi si rromi.
Picioare reci, maini reci.
Iarna venise pe ne-anuntate si toata populatia tarii zgribulea pe la colturi. Degeaba soarele abia lucea daca ii clantaneau dintii.
Pe munte zapada se cernea din norii cetosi, pomii ingalbeniti de toamna inghetasera pe loc.
S-a aplecat cerul de nori pe partea dreapta, iar orizontul stang era cuprins de o mare senina de-albastru al luminii.
De ce ti-s ochii atat de gri cand ploua-afara si vezi ca nu mai vine? De ce sunt ochii lui cei gemeni si seamana cu tine?
Era totusi un peisaj frumos si iubit cel mai mult de cei aventurati pe inaltimi.
Pentru ca vantul sufla cu putere din toti plamanii lui de vant, gandurile celor cu nas rosu se indreptau cu viteza spre caloriferele fierbinti sau semineele aprinse dar amagire de moment.
Chiar si papusa de portelan tremura de frig.
Astepta sfioasa pe o banca rece si prafuita cu un geamantan mic, negru langa ea.
Din cand in cand, scotea din buznar scrisoarea aceea roasa de timp.
O pastrase cu atata atentie dar tot se invechise.
Papusoiul nu-i mai scrisese de mult si asta ii amara inima.
Ofta din gand in gand si ochii-i mari si negrii, unul mai luminos decat celalalt, se ridicau spre cerul senin cu dor.
Ii era atat de dor de el.
I-ar fi placut sa mai faca o nebunie de moment, sa ia trenul si sa plece in directia opusa. De dor sa il imbratiseze, sa il asculte, sa danseze amandoi.
Trenul avea intarziere.
Simtea ca peste fiinta-i firava se lasa o tristete.
Avea de mult intrebari care aveau sa fie rostite intr-o buna zi si raspunsuri.
Se saturase sa numere avioane, asta facea asteptarea sa devina mai greoaie.
Timpul si numaratoarea se oprisera brusc la 1000.
De ce? Il gasise? Era cel care avea sa-i fie alaturi toata viata si pe care il visase cu atata patos?
Cand avea sa afle adevarul nu stia, dar lucrurile trebuiau lasate sa vina de la sine.
Era o noua calatorie din nou emotionanta.
Isi aminti de casuta mica in care se intalni sa manance strudel cu branza si mandarine.
Ramasese cu privirea pierduta si tacuta, dar tresari la insistentele unei domnisoare: "Aveti vreo veste? Imi spuneti vreo supriza?"
Ce intrebari. De ce sosisera din senin? Se simte?
Se simte ce simt eu, doar o papusa de portelan?
Tocmai pentru ca nu am raspunsul devin tot mai fragila, usor de ranit, sensibila fiinta.
Iubirea.. sa fie ea un bibelou de portelan? Sa fie ea atat de sfanta?
Privi papusa tinta in ochii verzi ai domnisoarei: " Cu sufletul la gura astept si ma rog ca Dumnezeu sa-i dea curaj sa faca pasi spre mine, sa nu fuga, astept sa-mi dea raspuns, si sa nu-ntarzie. "
O liniste deplina cuprinde peronul, si din departare se anunta ca trenul gonea sa ajunga...
Papusa de portelan astepta o minune.
Il astepta pe el sa vina....

Cutia de carton

Why do all good things come to an end ? (play)


Fata cu obraji de flori de cires si parfum de lamaita, coboara treptele sfrijite, in luminile sifonate si palide.
Nava spatiala din cutie de carton ajunge in statie. Era metroul.
Intotdeauna ii flutura parul cand sosea, iar mirosul cald al sinelor fierbinti ii amintea de locul unui asfintit.
Chiar fiind inconjurata de multime de oameni care asteptau nerabdatori lumina galbena a usilor sa se deschida, in privirea ei dansau zilele.
Era mai fericita decat preafericitul.
In lumea aceea subterana, cand toti mergeau spre o singura directie, ea se bucura in noul labirint din partea opusa unde lucrurile nu erau sumbre si tacute, si unde putea culege frunze ingalbenite de toamna in plina libertate.
Unde era plin de verde, de castane coapte.
Si unde.. putea intelege limbajul celor mai firave, gingase animale din acea padure fermecata.
Lebedele albe in balans de vals vienez, si veverite cocotate in cvartet de baritoni, acorduri mute de viori si mandoline.
Chiar daca cuvintele nu au fost graite inimile au fost atinse.
Si dorul.. o mangaia.
Undeva departe era curcubeul care ii rasarea pe gene dupa fiecare ploaie.
Undeva departe, undeva acolo, era aripa care ii reda cantece de speranta si dragoste.

Scrisoarea uda din marea sarata ajunge greu.
Cerul senin rade in ninsoarea de pe buzele tale.
Dar, cand soarele tomnatic o va topi... la nesfarsit..
Pentru ca visele nu pot muri.

Atunci scrisoarea din inima ta isi va deslipi cuvintele scrise, si rand cu rand, va imbratisa o noua... poveste adevarata.

Cand fata parasi lumea misterioasa a departului incepu sa ploua.
Plangea cerul acela dupa ea... sau altcineva ?

Jessy Dixon- legenda muzicii gospel

10 Octombrie 2009, Sala Palatului, Bucuresti…

Un om extraordinar, cu o inima dedicata lui Dumnezeu, cu toata pasiunea inchinandu-se prin muzica sa Lui- Jessy Dixon in concert la Bucuresti.
Oameni emotionati, plini de nerabdare sa intre la concert, asteptau la intrarea Salii Palatului.
Tineri, adolescenti, parinti cu copiii lor si batrani, toti au venit la concertul lui Jessy Dixon din aceasta seara.
Sala a fost plina si miile de oameni s-au bucurat intradevar de legenda muzicii Gospel.
Lumini albastrii –mov acopereau sala, in timp ce usor usor picura cu aplauze inflacarate.
In deschiderea concertului a fost Paula Selling, cu vocea ei admirabila.
Acompaniati de Elsa Haris la pian si voce, Jessy Dixon in duet cu Paula au oferit audientei un spectacol plin de entuziasm si dinamism molipsitor. Deasemenea atmosfera a fost impresionanta. Cei mai batrani au intinerit cu totii si s-au lasat usor atinsi de ritmuri, unii chiar dansand.
Prin melodiile sale, de la cele mai ritmate pana la cele mai emotionante, Jessy a reusit sa aduca din dragostea lui Dumnezeu in inimile fiecaruia. Chiar declarand el insusi aceasta dragoste, Jessy a mai spus ca in inima lui Romania va exista intotdeauna.
Si noi il iubim pe Jessy pentru ca prin muzica lui da culoare vietilor si aduce bucurie. Pentru cei 71 de ani ai sai noi ii dorim inca si mai mult si Dumnezeu sa il binecuvinteze cu putere..

Pentru Stiricrestine.ro Georgiana Enea

Fotograf: Ciprian Alexandru

Poezie

Stau in gara pe-un peron
Sufletul imi bate-n ton
Cu nuante de albastru
Mandru si frumos
Pentru un copil somnoros.

Trenul are-ntarziere
30 de minute
Si agale, printre oameni, printre bucle
Soarele ma saluta.
Ma saruta

Undeva mai sus, in zare
Pe bolta cea mare
Linii serpuite, isi creeaza
Cu emblema lui cea mare,
Avionul.

Fata de pe insula

Si se facu seara..

Peste orasul morocanos din universul acvatic, unde razele soarelui patrundeau in culori albastrii, se lasa linistea.

E un univers de multi necunoscut si ale carui comori si secrete numai cei mai putini le stiu.

Deja apele, in octombrie, se racesc si cei mai multi locuitori se indreapta de pe malurile calduroase spre casele lor.. cu hornuri fumegande si unde miroase a peste pus la saramura.

Ca sa ajungi acolo, sa poti cunoaste imprejurimile, ai nevoie de un bilet cu doua calatorii. Stiu sigur ca unul costa 3 lei si mergi cu vaporul.

E o lume interesanta, pana si dialectul e diferit.

Dar... in casuta de pe coasta deltei, din camera cu muzica usoara, traia o domnita frumoasa.

Dansul ei era asemanator unui balans de barca, plutitor..

Apele ii oglindeau parul si buclele aurii iar ochii-i migdalati erau plini de dor.

Daca traiesti intr-o lume mica visarea si dorul sunt lucruri care nu-ti lipsesc nicio clipa.

Fata de pe insula visa la o lume puternica, plina, dar nu stia ca exista.

Dimineata ei era invadata de cantece de pelicani si flamingo, si nu de poluarea vre-unui autobuz cu table pline de rugina.

Jocul ei era sa-si alinte talpa piciorului in roua, in iarba verde cruda, in simfonia freamatului de nuferi si stuf.

Lume rupta din stele. Stele de mare ascunse-n nisip.

"O, inima... cata departare."- cu suspine.

Cateodata imi doresc sa nu mai port de grija nici unui sentiment, sa le uit, dar nu ma lasa.

In fata ochilor ei era visul ei, imaginea pe care si-o dorea din tot launtrul.

Era inima care batea cu putere, aproape sa-i sparga pieptul.

Plimbarile cu barca, singuratice, erau momentele cand rugile si le-nalta la cer, la PreaSfantul.

Bucuria ei era atunci cand primea telefon de la Luceafar, cand petrecea ore in sir in vorbe.

Era frumos. Nimic n-o deconectase decat.. un ultim zbor.

Acum lumea aceea verde, dintre ape, fusese inlocuita cu lumea mare si aglomerata, plina de un altfel de freamat, de agitatie, de galagie si parcari cu usi teleghidate.

Plecarea ei de acasa pe multi ii lasa pe ganduri.

Dar isi dorise ceva nou si ceea ce primise nici ea nu-si inchipuise mai devreme.

Acum acele case dintre stuf si sirene de vapoare erau in schimb lungi blocuri si taverne... aproape la tot pasul.

Iar timpul toamna, alene trenul trecator, tulburator, era fuga ei. Bagaje multe, grele.

Oare nu voia inapoi? Nu stiu ce e in sufletul ei. Abia de o cunosc si eu.

Stiu doar atat.. e fata de pe insula.

Aflati voi cine-i.

Pasarea calatoare

Urmeaza statia "Incotro?" cu peronul pe partea dreapta!, se auzi in difuzoare, cand pasarea calatoare privea pe geamul din colivia ei.
Afara adia un vant usor si peronul era plin de pamanteni si de frunze. Pentru ca era toamna, si cum in fiecare toamna visatorii se imbolnavesc de amnezie, pasarile viseaza sa zboare, iar copacii sa fie din nou vara.
Visatorii se lasa cuprinsi de melancolie, copacii de leagan si freamat, iar frunzele de plutire..
Trenul alearga din nou. Paraseste gara din care trecator nu mai sunt nici eu.
Pe cerul aproape innourat, fumul locomotivei se-nalta. Gri, de la carbunii aruncati in focul incins.
Culorile toamnei vii se lasa pictati pe obrajii fini ai ei.
Cu ochi mari si negrii, in rochie de regina, pasarea calatoare astepta sa vina, sa se faca zi.
Pentru ca, de obicei, de fiecare data cand se insera Mr. Darcy si Harap Alb uitau sa se mai dezlipeasca de lumina orbitoare a ecranului plat.
Drumul era lung, si pasarea stia asta. Dar era incantata ca de fiecare data era diferit, nou. Interesant si misterios, plin de mireasma de portocale.
Partea cea mai frumoasa e ca ii placea sa cante in cor de dor.
Canta cu glas de strazi medievale si case cu acoperis caramiziu.
Maine devenise prea prezent, si calatoarea pierduse sirul orelor.
Plecarea cu trenul din colivia cu lacrimi artificiale parea acum un pretios sirag de perle aurii.
Isi traia suflarea in maxima bucurie si acum libertatea nu-i mai parea greu de atins.
Pentru ca ajunsese acasa. Si nu era un vis.
Vazduhul o cuprinse si-o-nvaluise-n valuri inspumate-n frisca si bezea.
Si frunzele cadeau pe rand, pe rand..

Trenul stationase in gara doar cateva minute. Pasarea calatoare coborase din tren.
Curajul ii fusese dovedit.

777 avioane,

Wau. Ce zi. Dimineata de cura de struguri si nectarine.
Cola il pastram de rezerva pentru energiile de mai tarziu. Daca e nevoie.
Se presupune ca am o cadere de calciu, sau boala numita "aiureala" in seara asta. Nu stiu ce mi s-a intamplat dar.. aiurez, cu alte cuvinte.
Dc. Google m-a diagnosticat asa. Simptome? Nu stiu. Prea mult amuzament, ras si voie buna, putin combinate cu o mica durere de cap, cu dor de munte, de zapada, de mare, de marea inchisa in ochii tai, de multe altele.
Si da, de foame. Foamea dupa raspunsuri.
Sa va povestesc...
Nu sunt sigura de la ce se trage aceasta, dar o sa investighez cazul mai amanuntit.
In primul rand, astazi am facut mari descoperiri. Pot sa le numesc, poate, la fel de mari precum Columb descoperise America si nici el nu-si daduse seama la prima vedere. Ar putea fi o coincidenta si cu gandul meu.
Azi.. dand click si click, search si search am gasit o poezie de Paunescu si gasesc trei versuri care ma conduc spre rezultat. Deci, am aflat ca Fat-Frumos e, de fapt, visul unui baiat.
Ma bucur, atunci, ca nu e si visul meu.
M-am gandit, fiecare baiat se viseaza Fat-Frumos, deci nu are cum sa fie visul meu, pentru ca eu nu sunt baiat.
E clar. Ce descoperire amuzanta.
Tu ai visat vreodata sa fii Ileana? [ intrebare pentru fete]
Eu nu, ca nu-mi place numele...
Daca primesti vreodata compliment ca arati precum Ileana, sa-ti fie clar: suna freaky!
E de trecut in CV: vreau cavaler care sa nu ma compare cu Ileana, sa-mi duca traista cu cartofi, si sa-mi faca un cadou- danone rece.
Mama, in conversatia de la telefon, purtata asta-seara, imi da cateva indicatii in legatura cu aceste reactii ale mele.
"Cizmele, au tocul cam mare dar esti mare de acum, la biserica sa mergi eleganta, ar trebui sa-ti faci si tu un prieten, sa iesiti la plimbare. Sa nu fi salbatica.."
Pare simplu. Dar in mintea mea s-au adunat o groaza de intrebari, parca ar fi traficul de masini din Bucuresti.
Unde sa-l gasesc ca sa ies sa ma plimb? Mai demult fetele nu se stresau oare?
Poate ca lucrurile nu sunt asa de tragice cum le vad eu. Sunt? Dar altfel, nici nu stiu cum. Nu pot sa vad altfel. Imi trebuie alta pereche de ochi..
Cred ca nu putem vedea tocmai ca sa putem trai prin credinta. E greu, dar nu imposibil.
La ce imi foloseste lumina ochilor daca nu pot sa vad, daca nu pot sa simt dragostea?
Poate de aia incet-incet imi mor ochii..
Da.. Romantism iremediabil..
Bun. Problema asta am rezolvat-o.
Vorbeam astazi cu Leutz si-mi spune ca sarbatoreste Pastele in plina toamna. Pregatea un miel umplut. Nu stia sigur cu ce ocazie.
Si in final, ajung la concluzie.
" la 3 jumate in fiecare zi vine autobuz spre lapus. frigiderul meu te asteapta. "
De ce nu mi-ati zis pana acum? Imi bat capul de tot creierul.. si nu stiu unde sa-l gasesc? Si aveai raspunsul..
Oo dragostea mea..
Frigiderul.

Mi-ai pornit robinetele de inspiratie vad, ca nu stiu de unde-mi curge atata imaginatie si litere..

Intrebare: Daca se zice ca dragostea trece mai intai prin stomac la un baiat, el cum isi arata dragostea?

Cum e toamna din gradina ta?

De ce sunt atatea nopti cu luna plina?
In seara asta e plin si de stele, si fata mi-e senina si plina de inocenta, frumusete si vise.
E luna plina.
Stelele mele te viseaza.
N-am incetat nicio clipa sa cred ca tu esti cel mai puternic dintre toti, plin de curaj, si astept ziua in care vii sa ma salvezi, sa cuceresti.. inima.
Dar tu?
In cautarea apusurilor... petrecute cu tine.
Cum e toamna din gradina ta?
Au inceput sa cada frunzele, iar din fotoliul meu privesc spre geam cu ganduri departe la tine si cu o tarta de struguri presarati cu vanilie..
Din nou incepe timpul cand e cel mai potrivit pentru a-ti scrie, pentru a patrunde noi alte zari de vise adunate.
Din nou cand cantecele mele vor atinge topurile inimii, cele mai inalte.
Din nou cand sub lumina palida a lampii voi rosti rugaciuni mii pentru tine.
Probabil, simt, ca toamna aceasta va fi cea mai frumoasa, asa cum a fost si vara, abia trecuta.
Din nou cand...
Sub picaturile de ploaie, reci, cu ochii inchisi voi privi cerul liber si cald, si il voi cuprinde intr-o imbratisare puternica.
Toamna aceasta va fi verde.
Ma voi pierde in parfumul pe care il voi inneca in noul meu pulover verde, proaspat cumparat de la second.
Vei fi fericit, toamna asta?
Eu da. Pentru ca ma voi bucura de tine. Rasaritul de pe buze, aerul cald al marii din ochii mei, o mare de iubire, imbratisati in bucurie.
Plimbari prin parc, dansuri pe ude strazi, frunze spulberate in vant, umbrela noastra.
Toamna asta ma vei cuceri.
Pentru ca zambetul tau e puternic.
Vei alunga norii opriti deasupra mea si vei aduce curcubeul de zapada.
Toamna asta-mi va aduce raspunsul...

"Aduna bucatelele din mine intr-un tot... Fa-mi inima vesela, atotprimitoare, dar fa sa fie intreaga, luminata pe de-a-ntregul." - MacDonald.

God's masterpiece

Domnul sa va binecuvinteze pe fiecare!
cred ca asta iti poate vorbii si tie...

...Doamne vreau un loc de munca!!
Si Laura a ajuns acasa in Lapus, se bucura de soarele tomnatic din gradina ei, din sezlongul ei rasfoind file groase dintr-un album istoric..
Sentiment de libertate.
Ma bucur , Doamne, ca-mi dai zile fericite cand pot sa ma bucur de Tine, si de ceea ce-mi daruiesti: prietenii mei, familia mea, de timpul petrecut la telefon cu mama.
Mi-a povestit acum ceva amuzant: cum Ecaterina mai are obiceiul sa vorbeasca prin somn cu ochii deschisi. Am ras cu lacrimi la telefon.. am ras amandoua.. :)
Si, Doamne, chiar daca imi doresc multe lucruri dintre cele materiale, te rog mai mult sa aprinzi in mine dorinta de a te cunoaste pe Tine mai mult, ca viata mea sa fie umpluta pe deplin de Tine.
Stiu ca asteptarea care trebuie sa o invat asteptand este grea, dar este spre intarirea mea si nu este in zadar. Stiu.
Pentru ca ce voi intalni la sfarsit e premiul pe care mi-l doresc. E un castig.
Merita sa astept...
767

"Viata nu e o ecuatie care se cuvine rezolvata, este o aventura care trebuie traita." !!

Intrebari

"Desperado, de ce nu-ti vii in fire,
Ai stat pe drumuri mult prea mult
Te crezi greu de infrant, dar eu stiu
Ca ai motivele tale...
Mai bine te-ai lasa iubit
Pana nu e prea tarziu " [ eu, Barbatul- John Eldredge ]

De ce???

http://www.youtube.com/watch?v=aFi-je7nufU

Sneaking a look.-

Vreau luna de pe cer.
Sa mi-o aduci cadou.
Urca-te pe-o scara, atinge cerul, saruta stelele ...

Am fost pe lac aseara. Dupa vacanta asta care mi s-a parut lunga si faina, dar care as fi vrut sa nu se termine veci, am revenit in Cluj.
Mi-a fost dor. Dor de plimbarile prin jurul lacului.
Am stat la o poveste cu Laura, si am visat mult..
Luminile si luna reflectau in apa. Si Luceafarul in colt, sclipea parca-mi tragea cu ochiul.
As fi vrut sa fim intr-o barca si sa lasam cuvintele nerostite sa danseze in priviri.
E grea provocare care o am - de a te astepta. Dar am speranta si credinta.
Si vom fi: forever you and me.

Au trecut avioane multe. Semne ca te gandesti la mine?! :D
650

For people in love...

asa ma intreb si eu cateodata...

Memories,

Tocmai m-am uitat cu Ecaterina la un film cu printese, si mai inainte la Pride and prejudice.
Mi-as dori si eu sa fiu printesa cuiva si sa am un print frumos ca Mister Darcy.
Ar fi o viata simpla sa traim doar cu politete. Intr-adevar, traim intr-o lume salbatica, uneori departe de adevar si de adevaratul sens al vietii, de ceea ce inseamna sa traiesti din plin si sa te bucuri de fiecare moment, clipa, de lucruri marunte si sa traiesti fericirea.
Jumatate din tot ce exista si-a pierdut esenta.
E ca si cum stapanii unei gospodarii mor, iar ceea ce ramane este preluat de altcineva si renovat, modernizat.
Azi sensul de "modern" e stricat.
Devine sens de invechit.
Si cred ca aici gasim problema.
Nu mai stim sa apreciem; nici ceea ce e de valoare. Pentru ca multi nu (mai) stiu ce e valoarea.
Asa-mi curg literele pe foaie, iar scrisul mi-e atat de diferit, dezordonat dar frumos, de parca as scrie cu penita si cerneala neagra.
Astazi am facut zacusca. Dar s-a intamplat si-un mic eveniment neasteptat, si a fost vina mea.
Am bagat borcanele pline in cuptor, dar pe cateva nu am avut putere destul sa le infiletez bine si ... au explodat.
Mi-am adus aminte cand aveam 5- 6 ani si am ajutat-o pe mama la facut dulceata.
Urcata pe un scaun incercam sa pun intr-un borcan..
Insa manutele mele nu au reusit sa se descurce atunci cand dulceata fierbinte facea sticla greu de tinut in mana si.. am scapat borcanul.
S-a spart.
Dulceata s-a imprastiat, inclusiv pe hainutele mele.
Eram speriata doar pentru ca n-am stiut sa-mi fac treaba bine. Dar mama era ingrijorata sa nu ma ard.
Mi-era teama si nu stiam cum sa-i spun ca n-am patit nimic, dar pe gresie era plin de cioburi si dulceata fierbinte.
Aveam vreo 5- 6 ani...
Unele amintiri sunt bune. Pe altele le-am uitat, iar cele mai frumoase le pastrez bine, si mereu ma agat de ele.
Dar am crescut. nu mai sunt acea mogaldeata cu ochi mari si nedumeriti. Visele mele se indreapta acum spre alte orizonturi.
Imi doresc acea rochie de printesa.. intr-o zi. Si stiu ca o voi avea.
Pana acum printul s-a lasat asteptat. Si astept.
Dar urmeaza incoronarea mea, printesa, intr-o zi...
Ma gandeam.. Sambata voi fi din nou la drum. N-am reusit sa ajung la nunta la Lidia si Dani, sa o vad cum ea a reusit sa fie printesa. Sa ma bucur, sa zambesc si sa plang.
Voi pleca la Cluj. Imi imaginam gara, si miros de opera.
Semnalul locomotivei sigur se va transforma si in urechile mele va suna ca o vioara cu acorduri simple.
Va fi 1 septembrie.
Iar eu.. ma intorc. Ma intorc la Cluj.
Si tu ai acelasi sentiment cand pleci de acasa spre locul unde esti acum?
Printule?

Hidden treasures.-

Acum as vrea sa fiu undeva departe, intr-un loc cu nu asa multi oameni si daca se poate sa nu fie cunoscuti..Si sa stau, sa nu duc grija nimanui si la nimic, si cred ca is un pic egoista. Ca mai am chef si sa fiu undeva sa am de toate dar fara sa trebuiasca sa ma zbat eu pentru ele sau sa ma lupt pentru ele.
Domnul sa ma ierte!
Ma gandeam acum ca mi-as dori un sot care sa nu bea cafea.
Si sa nu-i placa gustul de cafea.
Ca n-am chef sa-i fac.
:))) Nu vreau sa o dau in foc de fiecare data sau sa nu se fiarba si sa iasa amara.
Dar mai bine, Domnul sa ne binecuvinteze cu un filtru de cafea si sa scapam de grija asta!
Ce ganduri amuzante am.
Dar abia astept sa il surprind cu cate o surpriza in fiecare dimineata.
M-am gandit sa postez cateva poze de-ale verisoarei mele, Diana.
Ea, artista. Amestec de lumina cu freamat de sunete, de muzica, de rugaciune, de inocenta pura, plus miros de poezie.

Summer letter for you.

Intorcandu-ma din fuga mea interesanta, in tren ti-am scris o scrisoare. Printre oamenii plictisiti gandurile mele erau la tine si ochii mei se izbeau de bagajul care abia statea sus, gata sa cada. Vreau sa-mi auzi gandurile pe care le-am scris in jurnal pentru tine..

"21 august 2009, ora: 16.00

Draga iubitule,

Iti scriu chiar din tren, sunt intr-o sageata albastra, in cateva ore ajung acasa.
Vreau sa-ti spun ca imi e dor de tine, mi-ar place enorm de mult sa te cunosc si sa-ti spun de mii de ori ca te iubesc, sa nu mai trebuiasca sa calatoresc singura prin gari, sa stau plictisita si gandurile nerabdarii de a te intalni odata si-odata sa nu ma mai loveasca direct in inima.
Am fost la Constanta pentru cateva zile. A fost o fuga usoara, dar in acelasi timp palpitanta si frumoasa.
Mi-a placut mult de tot, as fi vrut sa mai stau.
Acum imi doresc casuta aceea de paie si mai mult, undeva intr-un colt de mare.
Intradevar Marea Neagra e neagra.. dar
E frumoasa marea.
Mi-era teama sa m-apropii mai mult si mai adanc de ea.
Valurile erau mari si zbuciumate.
Trebuie sa invat sa innot, sau macar as fi vrut sa fi cu mine sa ma salvezi tu.
Calatorind intr-acolo, Constanta, parca mergi spre o alta lume, mai faina.
Aerul e cald si miroase a mare, iar dimineata daca privesti pe fereastra, soarele e primul care te intampina, iti mangaie fata si zambeste, iar vederea din fata ochilor tai e coplesitor de frumoasa.
Inviorarea de dimineata ti-o poti face pe ritmul muzicii ce o dau pescarusii multi si albi care se trezesc odata cu rasaritul.
Mi-as fi dorit tare mult sa fii cu mine la Constanta, si sa ma tii de mana plimbandu-ne pe strazile lungi si drepte.
Am gasit o strada care poarta numele orasului meu. Asta inseamna ca am un loc acolo care-mi apartine?! Cred.
Gara e ciudata si intotdeauna plina.
Ma bucur ca am cei mai faini prieteni la Constanta. M-am bucurat sa-i vad. Plimbarea de seara de pe faleza si de prin port mi-a placut.
Intoarcerea acasa ma face sa strig: Vrreauu inapooiiii la Constantaaa!!
De-ar fi viata o vacanta continua...
Imi venea sa ma cert cu marea si sa tip, sa-i spun de ce nu mi te-a adus? Dar nu mi-a dat raspuns.
Nu stiu cat va trebui sa mai astept.
Doamne, as vrea sa mi-l trimiti!
Vreau sa il cunosc, sa ii zambesc, si sa il iubesc.

Pana la urma I <3 Constanta!
Frumosule...
I miss you.
G"

P.S " pozele de mai jos le-am facut pentru tine.
Iti trimit scrisoare cu parfum de flori de piersici. "

Pentru tine,

intr-o zi am sa-ti numar toate stelele de pe obraz,
si-am sa le sarut...
iti duc dorul.
in curand, vine toamna iubitule
sa ne luam paltoanele si sa fugim..
prin ploaie.
pentru ca rasaritul soarelui il voi privi
direct din inima ta.
inca, esti un mister.

Povestea unui morcov,

A fost odata, ca niciodata, un morcov uitat pe o plantatie dupa recoltare. La meteo se anuntase vremea nu foarte promitatoare, dar el nu stia asta.
Asa ca, ridicandu-si privirea din tarana, uimit de zarea albastra si mare vede in orizontul indepartat nori negrii si inspaimantatori de furtuna.
Plumburii nori negrii care se apropiau inspaimantatori tot mai repede de parcela unde era plantat de cu primavara.
Desi singuratatea il facea sa nu ii mai pese atat de tare de viitorul lui sumbru si trist, totusi i se parea ca nu e gata sa fie smuls din pamantul, acum racoros si umed al toamnei timpurii..I se parea ca scopul sau nu este de a fi doar un morcov...un simplu morcov.
Lasandu-se molcom , seara, peste parcela, soarele isi mai trimise pentru o secunda firicelele de lumina peste frunzele-i inca verzi si fragede, apoi disparu cu desavarsire peste dealul din spatele morii de vant. Deodata cerul isi trase perdeaua noptii, cineva aprinse astrii ceresti, si asta il facea sa creada ca speranta inca-i vie. Intotdeauna se simtea molatic si trist noaptea. Nu avea de unde sa stie ca in lipsa luminii organismul lui nu mai era asa de activ, fotosinteza din celulele lui se oprea cu desavarsire.
Acum ii revine in minte cum cu o saptamana in urma, acel monstru imens a venit si a smuls, fara mila, chiar pe prietenul lui cel mai bun, vecinul cel mare si bland ce statea chiar in fata lui, hranindu-se cel mai mult din apa cu care erau udati zilnic din abundenta.
Un morcov cu autostrazi de ganduri prafuite de fire fine de tarana, acum credea ca a ramas singur in lan. Nimic nu se mai lega, nu mai avea nimic.
Ati mai vazut un morcov cu ochi sclipitori de vise? Ei bine, morcovul privea ingandurat spre cer. Langa fiinta-i plapanda si-ar fi dorit sa aiba pe cineva care sa-l ajute sa rupa tacerea.
Si dintr-o data gandul lui se implinise la o clipire de Luceafar si luna.
De undeva departe, se auzi un fosnet parca. Ciulindu-si mustatile, si linistindu-si inima care batea cu putere, asculta din nou. Tacerea cuvanta si numai vantul soptea cu adiere.
Ofteaza greu si gandeste ca nu mai e nimeni, desi si-ar fi dorit.
Morcovita, la doi pasi mai incolo, suspina si plangea si se straduia sa strige "Aloooo?!", poate-poate ar fi auzit-o cineva.
Morcovul tresari. Si cu putinele puteri pe care le mai avea se tara pana la firele de iarba ce-i stateau in calea-i spre fericire, poate.
Cred ca niciodata nu mai traise o astfel de fericire, aceea de a descoperi fericirea insasi.
Cum-necum reuseste sa se smulga din pamant si sa ajunga la ea..
Pentru cateva clipe, stand fata in fata, se uitau unul in ochii celuilalt. Si zambeau.
Ii cazuse draga morcovita si hotareste sa o smulga si pe ea din pamant ca sa poata pleca amandoi de pe parcela. Cu o imbratisare..
Dimineatza agricultorul ii gaseste impreuna. Erau legati, legati pentru totdeauna. Veni si seara, seara din inima lor.
Peste noapte in lipsa fotosintezei cei doi morcovi au murit nedandu-si seama in fuga lor, dar semanand in urma dragostea.

Daca doi morcovi au descoperit ce e dragostea si sacrificandu-se pentru ea, what about us?
Ar trebui sa ne gandim la asta.

The end.

written by: agrafa, skippy si ely

Am aflat astazi ca si legumele se imbratiseaza. Tu stiai?

August rush,

"-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit. " Vama Veche

Insetata mananc dintr-o felie de pepene galben, si cu ochii tristi privesc in gol. Dupa tine.
Nerabdarea mi-o linistesc cu o doza puternica de filme de love gen: Pride and prejudice, si toate filmele de Jane Austin, preferatele mele. Niciodata nu ma satur si nici plictisesc sa le tot vad. Sufar si ma imbolnavesc.
Anyone who would like to join the club?
...
Si eu visez la o casuta mica de paie pe plaja, undeva departe intr-un loc pe care nu-l stie nimeni. Cu marea cea limpede cand verde, cand albastra ca cerul.
Si cum in fiecare dimineata ma rasfeti cu un zambet copilaresc. Stii ca dimineata ma binedispune, si-mi place sa fiu somnoroasa.
Sa innot in rasarituri de soare.
Sa stam la umbra sub un palmier sa privim cum se oglindeste marea. Eu voi privi in ochii tai.
Iar pe mine nu vreau sa ma vezi trista.

..Ma enervezi.
Oare exista un orasul iubirii?

Try this! Listen:

WILD WORLD - Cat Stevens

The Good Life

"Life is beautiful it's true
When I balance what I do
And enjoy the world in front of me"..

Bucurati-va de vara,
de vacanta, de viata, de vremea calda,
de vapoare, de valizele care se descarca la mare,
de vagoanele pline de calatori nerabdatori,
de voleeei :D,
de verde in fata,
de viteza masinutei tale, de vizitele amuzante,
de vacuta de pe camp :P,
de vitrina plina de coliere de scoici,
de vantul lin ce-ti adie prin plete,
de vopseaua de pe perete,
de vasele din chiuveta :)),
de vaslele incete,
de varza proaspata din salata, de vafa plina de inghetata,
de valul ce aproape te intrece,
de varsta frageda,
de vedere,
de vata de zahar, de viitor, de vorbele intelepte, de volan, .. de vesnicie..

Si-apoi fa-ti o poza, si trimite-mi-o prin posta! ;)
Astept sa vad cum vara ta a fost plina de veselie.

Eu o sa ma bucur de viteazul meu! :)

Summer.-

Describing my summer in few words: dreams. letters. aeroplanes. sunny days. .God, I miss you so, you know.


michael buble - home

Do you ..?

Nu credeam sa apuc sa scriu ceva in seara asta. Astazi am fost prea lazzzzy, n-am facut nimic decat sa dorm. Dar am visat frumos. :)
Stii ce ma gandesc acum? Ma bucur ca Dumnezeu a creat si visul, si ca avem si noi libertatea sa visam.
Am visat ca ne-am intalnit la mare. Si mi-ai zambit. Mainile ti-s atat de fine. Cu ele poti linistii o mie de mari involburate, marile inimii mele..
Do you remember me like I remember you?
Do you still think of me like I still think of you?
In ultimele luni iti cant lipsa. Stau cu mainile incrucisate si nu fac nimic. Esti departe iar eu sunt nerabdatoare. Te astept.
Privesc oftand in zare, poate poate vei aparea tu.
Iti port poza zilnic printre randurile care mi le-ai scris in agenda. Iar de cate ori simt ca tristetea nu-mi da pace, ma uit la ea, la chipul tau. Ce chipes esti! Si intotdeauna vei fi.
Ma mangai cu speranta. E o vorba care spune ca speranta moare ultima. Dar pentru mine speranta nu va muri niciodata.
Doar daca.. tu nu vei mai fi.
mmm. Mi-e dor sa te intalnesc pe alee, sa mergem impreuna sa bem suc de portocale, sa ne plimbam prin parc mancand porumb fiert sarat, sa pictam impreuna pescarusi in alb.
Oo.. sa nu-ti spun ce dor imi e sa construim impreuna un om de zapada. Sa-i punem nasul morcovit ;)), si palaria cu scara..
Mi-e dor de zapada.
Ceaiul de la ora 5 se raceste. Prajiturile tale preferate se invechesc.
De ce nu te grabesti?
Astept ziua cand imi vei spune ca ti-a fost dor de toate astea.
Imi e dor de tine..
Serile ies pe terasa si privesc cerul. Luna se rostogoleste printre nori de multe ori, iar in seara asta norii au cernut picaturi de ploaie. Balustrada e uda si miroase a ploaie.
Asa cum sunt, acum in pijamale, iti trimit din nou scrisoare.
Te las pe tine sa scrii cealalta jumatate de pagina..
Sa-mi scrii iubire.

pentru tine,

Coming Up

M-am gandit sa scriu o poveste.
Si e toata pregatita in minte, si in inima. Va fi socanta.
Deja e socanta si pentru mine. Nu stiu care ii va fi finalul, pentru ca nu e scris inca..
Dar stiu ca va fi trista, si mai bine sa nu intristez acum florile din poza, imi plac prea mult si nu as vrea sa se ofileasca.. Am cules si eu un buchetel, aceleasi flori, dar ucrainiene, si le-am pastrat la presat in Biblie.
Imi place cum miroase a camp..
Si-mi dau stare de visare, ce flori frumoase!
Mi-as dori sa fiu acum pe-un camp cu flori [ ca astea ], sa stau intinsa, sa privesc cerul mare si albastru senin, sa-mi impletesc o coronita, ca atunci cand eram fetita si alergam fara sa stiu ca vor fi griji cand voi fi mare..
Eu, cea cu ochii mari si negrii..
Imi mai doresc un apus de soare.

Cu tine alaturi,

Echo

[ Press play before you`ll start to read.. ]


Seara colorata in culori de afine si castravete,
limbi straine si spaghete,
broccoli si voal de mireasa,
plimbare dansanta pe ocean,
sms-uri anonime,
frustrari si ganduri si suspine,
si inchei cu o-ntrebare:
ce sa fac?!

Uneori.. asa-mi port gandurile de la cele mai triste pana la cele mai vesele, si le amestec si uit.
Azi s-a agitat singura ziua, ea insasi, ca o sticla de sprite putin inceputa.
Intr-un final gandul meu a ajuns la concluzia ca e satul de oameni cu mentalitati obosite.
N-are rost sa ma zbat si eu degeaba. Cred ca pana la urma va fi bine, si dimineata senina fara griji si alte framantari o sa vina, e pe drum.
Fara vise n-as mai putea trai. Si speranta imi da puterea de a merge mai departe.

Dupa multa munca te astepti la o vacanta si la un timp in care poti trage intr-un colt linistit o gura de aer si pace, nu? Ce se intampla cand nu ai parte de un timp care sa-l petreci liber?
N-as vrea niciodata sa ma gandesc numai la mine si sa fiu egoista, si vazand greul altora sa raman privind.. si trecand peste. E frumos sa culegi flori frumoase din gradina sau de pe camp, si sa miroase si bine. Dar e frumos si sa iti pese.
Suntem atat de nepasatori si pentru ziua care trece, fara sa facem nimic. [ Si Doamne, iarta-ma ca de multe ori si eu las ziua sa treaca fara sa fac nimic pentru cer. ]
Cred ca acum inteleg rostul intrebarilor ce le aveam cu cateva zile/saptamani in urma.. Ce sa fac?!
Asta e provocarea.
Si am observat ca nu-mi place nici sa astept. [ de exemplu sa astept un raspuns.. ] E greu sa astepti. Si eu ma lupt sa invat sa astept.

Astazi mi-a venit in minte o intrebare. Cum as putea sa ajut persoanele care sunt in depresie?
Odata, mai demult am fost si eu, dar am fost vindecata. Slava Domnului Isus. El m-a salvat.
Oameni pe care ma pot baza si de la care eu as putea primi ajutor, au nevoie acum de salvarea asta. Si Doamne, am nevoie sa ma luminezi cum as putea aduce incurajare..
Nu stiu cat de mult ti-as putea aduce aminte ca sunt atatia oameni in lume cu inimi ranite, suflete frante, in depresie, tristete, probleme, suferinte, necazuri, incercari..
Cred ca daca as vorbi de lucruri triste nu as mai avea loc sa le enumar si sa le insir. Si cate intrebari ar fi..
Viata e plina de mister , da. Si trebuie sa o infrunti cateodata. [ Ah, cum miauna o pisica afara.. ]
Si e grav sa fii bolnav de lipsa de curaj..
In loc sa fac ceva, de multe ori as prefera sa fug, sa fug, sa uit, sa fiu nepasatoare.. Sau sa strig, cateodata: Stop, opriti lumea! ..vreau sa cobor..
Si eu astazi, asta am vrut sa fac: sa fug si sa fiu egoista.
Dar dupa ce mi-am oprit gandul care deja se grabea sa ia un tren rapid din gara, cu ochii am vazut urmele lacrimilor lasate pe obrazul trist al ei, si cum isi zbate creierii de peretii cutiei craniene si se simte neputincioasa.
Si cat mi-as dori sa o mangai.. Si sa o ajut.
Te rog, roaga-te pentru ea.

Ce sa fac..?! ecouri. intrebari.
Multi stau rau cu inima, si au nevoie de un eco-graf..

:) Mi-am amintit de seara cand ne-am intors din varful unui munte, in Ucraina. Am fost la o familie, cu multi copii, unde ne-am bucurat impreuna de Cuvant, rugaciune si cantare.
Mirata am fost ca oameni in varf de munte, ai zice ca in pustietate, locuiau acolo si acolo l-au gasit pe Domnul Isus. Si mirata de setea care o aveau de a cunoaste, de a-L cunoaste.. mai mult.

[ wau. ce gand! sa ai o viata foarte simpla: tu si cu Dumnezeu.
noi de ce ne complicam? ]

Cand ne-am intors, aveam inima plina. Seara aia a meritat poate mai mult decat alte seri. Prezenta Lui era cu mine. Cerul Lui era plin de indurare si de stele multe.
Munte in dreapta, munte in stanga. Aer rece [ suportabil, ca doar e vara ] si curat. Vant proaspat.
Luminite mii in iarba.
Asa m-am bucurat sa vad licurici atat de multi.
Ce frumos, minunat si mare e Domnul meu!

Pune-ti intrebari.
Roaga-te.. si nu fugii de provocari.

"Be the change you wish to see in the world." - Gandhi

Thoughts,

Thoughts..
Ma simt atata de ganditoare zilele astea. Si vad ca toata lumea observa, si ma intreaba. Cateodata nu stiu sa raspund. De ce. Nu stiu.
Asa ma intreb oare ce o sa se intample cu viata mea? Inainte ma vedeam si ceilalti ma vedeau ca pe o salvatoare.. dar acum simt ca eu sunt cea care are nevoie de salvare.
Planurile mele, visele mele.. ma gandesc, is aliniate cu planurile, visele Tatalui meu? Ma simt nerabdatoare ca nu stiu ce directie si unde sa ma indrept. Dar stiu ca trebuie sa astept, si in tacere voi primi raspunsul.
Din nou trebuie sa invat sa astept.

Mi-am amintit de seara in care am mers la rau, si asteptandu-i pe ceilalti am stat si am privit cerul. In Ucraina, intre munti, cerul e atata de mare si e plin de stele. niciodata n-am vazut un cer mai plin de stele. Am vazut Calea lactee..
Vantul batea racoros stingand caldura lipita pe corp, de peste zi..
Mmmm.. imi e dor de zilele din misiune.

Stii ce? cateodata parca te si saturi de viata asta sa stii totul frumos..
Si totusi nu vreau sa-mi las visele sa fie purtate de vanturile de vest.. si sa nu se mai intoarca. Vreau sa lupt.
Desi in momente ca acestea nu vad bateriile incarcate si gata de lupta.
O sa scriu cartea asta.
Si-o sa te aflii in ea.
Va fi frumos...

..si pentru ca piesa imi aduce aminte de un vant.. care-mi adia parul..
si pentru ca mi-e dor de privirea ta. Pe care n-am mai vazut-o de mult.
Dar stiu ca intr-o zi o va regasi pe a mea.
Va fi frumos...
Atunci, ori tu , ori eu va trebui sa ne dam perechea de ochelari jos.. Vom vedea totul mai bine.
Si totul ..frumos.

Misiune Ucraina iulie 2009

Ne-am intooorrs! De 48 de ore sunt in Romania, mai exact in Medias la baza TPM. Am avut un timp atat de fain si binecuvantat. Cum zicea cineva: " Dumnezeu e un baiat de treaba!"
In jurnal nu am apucat sa schitez prea multe pentru ca timpul nu mi-a permis. Am lucrat si slujit pe Dumnezeu cu tot ce am avut, cu toate puterile noastre si resursele noastre.

" 11 iulie 2007
Cum a inceput prima seara inspre misiune Ucraina.. Am asteptati entuziastmati sa plecam si nu am realizat ca ceasul batea gonguri puternice, ca urma sa lasam baza in urma.
I-am anuntat pe toti, ne-am pregatit bagajele, taxiurile le sunaseram- urmau sa vina din clipa in clipa, ultimul lucru care l-am apucat a fost s-o imbratisez pe Andreea care se trezise sa-mi dea un sac de dormit. Laura coboara pe scari tipand:" mi-iii rau! unde mi-e hanoracul?! " :) M-a amuzat imaginea asta din noapte tarziu, dar totodata m-a trezit si mi-am dat seama ca noi chiar am plecat in misiune. Ploua marunt dar stiam ca lucrurile marunte vor avea impact. E Dumnezeu cel care ne cheama si l-am auzit.
Ca de obicei trenul are intarziere, si-am tot povestit si ras pe-un peron.
Drumul este lung si nu stim ce ne asteapta, dar mergem cu inima si cu tot ce suntem sa dam totul pentru Dumnezeu.
Dorinta mea e sa il cunosc mai mult, sa intaresc relatia mai mult in El. Doua saptamani avem la dispozitie. n-am putut dormi pe tren, 12 ore pana la Sighet, dar am ajuns cu bine. Domnul e bun. Domnul e bun. Caci in veac tine dragostea Lui!

13 iulie 2009
Azi am calcat pe pamant ucrainean. Mi-am amintit de cand am plecat: Laura si-a pierdut un siret in taxi cand mergeam la gara, iar in tren am ras de baieti ca si-au luat bagaje mult mai mari decat fetele pe care le-am numit "dulapuri, sifoniere"..

15 iulie 2009
Astazi a fost o zi faina. Dimineata a adiat cu pace si impacare. A trebuit sa conduc eu timpul de lauda si inchinare si m-am bucurat impreuna cu echipa, prima noastra intalnire normala. Mi-a placut ca ne-am deschis toti, ne-am rugat, am vorbit.. ne-am incurajat cu si in cuvantul Domnului. ..."

Din 12 zile sau cat am stat in misiune nu am reusit sa scriu decat atatea randuri in jurnal, eram prea obosita seara cand ma intorceam de pe campul de batalie. In ce ne-am implicat acolo a fost sa evanghelizam 3 sate de aproximativ 50.000 de locuitori. Erau destul de mari si cu multe stradute, ulite pe care mergeam doi cate doi ca apostolii, propovaduind din casa-n casa, acolo unde oamenii erau deschisi sa primeasca.
Daca ma opresc putin din alergarea mea de ganduri si ma uit la tot ce-a fost.. imi e dor. Si cred ca timpul care l-am dedicat si slujit Domnului in Ucraina a fost unul care nu se va intoarce fara roade pentru ca cel ce face sa incolteasca samanta pe care noi am aruncat-o e Dumnezeu. Am intalnit multi oameni care aveau intrebari si il cautau pe El, ne-am confruntat cu multi martori ai lui Iehova. Ma rog ca Dumnezeu sa le deschida ochii sa vada si sa cunoasca Adevaratul Adevar.
Dumnezeu e minunat.
Nu pot descrie in cuvinte mai multe acum, dar tot ce a fost frumos am pastrat in inima.
Va multumesc pentru rugile voastre si ma rog ca Domnul sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca pentru tot ce ati facut.
Sporiti in lucrul Lui!
totdeauna...

Ceva dinainte.

Mai sunt chiar cateva ore pana sa plecam in misiune, acolo unde suntem trimisi. Plec cu gandul ca va fi un timp binecuvantat. Astept minuni, minunile Lui. Si sunt sigura ca vor fi. Aseara am cerut Domnului o minune, si spre marea mea uimire am primit-o. si a fost prea mare. Inca nu-mi bine sa cred, dar stiu ca sunt promisiunile Lui care niciodata nu raman neimplinite. Domnul e bun, Domnul e bun!! Caci in veac tine dragostea Lui!
Am inteles acum cat de multumitoare trebuie sa fiu.
Si parca nu-mi pot exprima in cuvinte ceea ce simt acum si cat de mult vreau sa fiu mai aproape de Domnul.
Merg in misiune. Au fost multe lupte, si multe lupte s-au dat in mine. Dar ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-a vorbit. Mi-a reamintit ce sunt eu in El, identitatea mea care o am in El- fiica de Rege si ambasadoare a cerului. Daca am ales sa il slujesc toata viata si sa ma pun la dispozitia Lui nimic nu-mi poate sta impotriva pentru ca El este de partea mea.
"Tu esti Rege peste inima mea
Tu esti Rege peste sufletul meu
Tu esti Rege peste viata mea
Isus."

Va rog sa ne sustineti in rugaciune cat timp vom fi in misiune. Sa-l cunoastem si sa-l facem cunoscut. Plecam o echipa de 7 persoane in Ukraine. Avem nevoie de sprijin. Pe campul de batalie nu-i usor. Pentru mine personal vreau sa va rugati ca relatia mea cu El sa devina tot mai profunda.
Va multumim ca sunteti alaturi de noi.
Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa fie cu voi toti de aici de acasa! Ne intoarcem peste doua saptamani.
Va las in bratul Lui, iar cat despre noi..
Noi declaram ca :
" Nu vom renunta
Nu vom da inapoi
Vom crede pe cuvant gasul Domnului
In numele Lui vom declara victoria!!"

cu dor de cer,
agrafa

Calatorie spre tine,

“Iubire ? Singuratate? Intelepciune ? Ce nevoie mai am de notiuni aici unde inima are propriul ei limbaj? Si unde iubirea, singuratatea si intelepciunea se amesteca intr-o stare de spirit pentru care nu exista cuvinte?”- O. Paler

Hai sa jucam un tenis de camp impreuna,
sau sa inaltam zmeii mai sus de nori,
sa alergam printre macii rosii tinandu-ne de mana
si gandul si visele sa se transforme-n zari.

Hai sa ne batem cu fulgi de zapada,
zapada curata dintr-o zi de vara calda
cu zambetele noastre purtate-n eternitate.
Sa visam cerul.

Oh, de cate ori nu ti-am trimis iubire
si cate lacrimi de dor ti-am daruit,
dar stiu si sper ca intr-o zi senina
curand, foarte curand.. vor reveni..

Vor reveni la mine, cu tine cu tot,
noi doi si o raza blanda de luna
sau poate un amurg de mult visat
leganati intr-un freamat de frunza.

N-am sa renunt niciodata, niciodata la tine.
Si niciodata n-am sa te mai las sa pleci.

Tentativa de versuri? as mai putea scrie daca as continua. Dar nu vreau.
Daca-mi dau drumul la vise acum, or sa curga ca apa rece de la robinet..
Si cum e foarte cald, zaduf, cu siguranta ca robinetul ar fi mereu deschis. As crea multime de datorii la "intretinere" :))
Pentru fiecare seara, pentru fiecare secunda, minut voi avea un vis.
Cat si pentru calatoria de maine, de parca nu de mult am mai calatorit, de aproape o zi.., stiu ca din nou voi sparge vise de sinele fierbinti, de zgomotul locomotivei [pacat ca nu este cu abur cum erau mai demult], de toti calatorii stresati de caldura sau de aerul conditionat [ ba ca este, ba ca nu este, sau ba ca este prea mult :P, nici ei nu stiu. is nehotarati..]
Oh, good morning.. ma trezesc devreme. Din nou la drum. Toata viata asta calatoresc, cum toata viata asta e o calatorie.
Doamne am nevoie de tine. Si te rog sa reversi protectia Ta peste mine.
Astept o minune. Numai Tu stii. Numai tu poti.
Te rog sa-mi dai maine o zi plina de biruinte din Tine.
Acum a inceput sa ploua. Ce racoritor. As alerga din nou prin ploaie tinand in mana o perna de puf, puf de gaina.
As vrea sa alerg acum pe-un pod pavat. Alergi cu mine?
Oare de ce se aude un fel de sirena la ora asta? [01:42] [ stii sirena de aia care anunta ceva rau ca se intampla...] Si de ce tipa lumea la ora asta pe strazi? Pleaca vreo-unu` in armata? :)))
Freaky.
Mi-as dori acum o calatorie spre tine..
sau
Nu ai vrea sa vii cu mine in calatorie?
Nu prea am chef sa merg de una singura...
Hai!.. hai, te rog..

Scanteia,-

"Scanteia - May. 22, 2006 at 06:11 AM

Te apleci visator peste apa
ce se deschide in cercuri deodata.
iar degetu-ti de lumina schiteaza
prin palide cercuri viata.
Lumina picura din aripile-ti grele
Rupand za dupa za din lanturi de intuneric.
Rupand incet a negurei zabrele.

Tu inger ce pasesti incet
Pe ape cu vuiet de moarte
Lumina ai adus de departe
Si viata in aceasta Vale de Soapte.

Dar lumea nebuna
n-a vrut sa primeasca
lumina venita cu pasi de iubire.
Si-a stins cu furie scanteia cereasca
din aripi de argint.
Strivind primul cantec de bucurie.

Si ingerul de lumina cazu
sub grele cuvinte de ura.
Cu mila privi spre oamenii ce
Rupeau din aripi
Cu mainile pline de zgura.
Cazu privind catre cer
Cazu visand la iertare
Cu dragoste inc-odata privind
La lume
Cu ochii sai plini de soare.

Dar nu dupa mult timp se ridica
Mai tare, mai plin de lumina.
Invinse chiar moartea cu dragostea sa
S-a ridicat cu putere divina.
Iar urmele-adanci lasate de oameni
Ii luceau inca in palme
Si el mangaind chipuri plangand
Ierta si stergea zgura cu mainile-i calde.

Si s-a-naltat apoi blandul inger
Spre zari cu farame de soare.
Dar aripile rupte de oameni haini
au prins radacini unde-au cazut,
pe margini adanci de carare.
Si a inceput sa-nfloreasca lumina
Incet intr-o lume de ceata
Scantei adormite sub zgura
Au fost trezite la viata.

Prin zari un glas tot rasuna de-atunci
...Eu vin sa-mi adun bogatia.
Eu vin sa culeg ce-am semanat.
Din zgura sa-nalt in lumina scaldat
Spre cer cu marire scanteia..."
by my blue eyes

Dedicatie-

"cu picioarele mangaiate de lacrimile cerului...

Tu Singurul Vrednic de a ma pleca
si a plange la piciorele-Ti
te-ai plecat si ai pus farame din dragostea Ta...

amintindu-mi ca Tu
poti inca umple o inima de parfum
la fel cum un vas rupt cu umilinta inaintea Ta
a umplut odata odaita in care erai
de parfumul recunostintei.. "

by my blue eyes. :) multumesc.

Pe tine, dragul meu, nu te-am uitat. Ma gandeam la ce sa-ti scriu. Si cum traim zile de vara cu parfum de levantica, iti spun ca vacanta asta e doar a noastra. Vom petrece timpul impreuna. Daca vrem sa-l lasam sa zboare, ne vom tine de mana si vom zbura cu el, vom zburda pe nori pana la soare si ne-ntoarcem inapoi.
De ce visez la mare? Ma cheama.. ma doreste. Si eu pe ea.
Fa-ti bagajul, si hai sa plecam. Cateva lucruri importante as vrea sa nu uiti. Inima sa-ti fie plina de bucurie, sa dansam aruncandu-ne pe nisip picioarele, si marea cu spume la gura sa le spele. Sa stam in jurul focului, pe plaja, imbratisati privind luna rotunda.. Iar mai apoi sa-mi fredonezi usor un cantec la chitara din repertoriul pescarusilor in pasi de vals, sau de ce nu, sa fie un cantec bronzat. Atat.

Vreau vacanta...

http://www.youtube.com/watch?v=tiM2JN4VazI