Thoughts,

Thoughts..
Ma simt atata de ganditoare zilele astea. Si vad ca toata lumea observa, si ma intreaba. Cateodata nu stiu sa raspund. De ce. Nu stiu.
Asa ma intreb oare ce o sa se intample cu viata mea? Inainte ma vedeam si ceilalti ma vedeau ca pe o salvatoare.. dar acum simt ca eu sunt cea care are nevoie de salvare.
Planurile mele, visele mele.. ma gandesc, is aliniate cu planurile, visele Tatalui meu? Ma simt nerabdatoare ca nu stiu ce directie si unde sa ma indrept. Dar stiu ca trebuie sa astept, si in tacere voi primi raspunsul.
Din nou trebuie sa invat sa astept.

Mi-am amintit de seara in care am mers la rau, si asteptandu-i pe ceilalti am stat si am privit cerul. In Ucraina, intre munti, cerul e atata de mare si e plin de stele. niciodata n-am vazut un cer mai plin de stele. Am vazut Calea lactee..
Vantul batea racoros stingand caldura lipita pe corp, de peste zi..
Mmmm.. imi e dor de zilele din misiune.

Stii ce? cateodata parca te si saturi de viata asta sa stii totul frumos..
Si totusi nu vreau sa-mi las visele sa fie purtate de vanturile de vest.. si sa nu se mai intoarca. Vreau sa lupt.
Desi in momente ca acestea nu vad bateriile incarcate si gata de lupta.
O sa scriu cartea asta.
Si-o sa te aflii in ea.
Va fi frumos...

..si pentru ca piesa imi aduce aminte de un vant.. care-mi adia parul..
si pentru ca mi-e dor de privirea ta. Pe care n-am mai vazut-o de mult.
Dar stiu ca intr-o zi o va regasi pe a mea.
Va fi frumos...
Atunci, ori tu , ori eu va trebui sa ne dam perechea de ochelari jos.. Vom vedea totul mai bine.
Si totul ..frumos.