Echo

[ Press play before you`ll start to read.. ]


Seara colorata in culori de afine si castravete,
limbi straine si spaghete,
broccoli si voal de mireasa,
plimbare dansanta pe ocean,
sms-uri anonime,
frustrari si ganduri si suspine,
si inchei cu o-ntrebare:
ce sa fac?!

Uneori.. asa-mi port gandurile de la cele mai triste pana la cele mai vesele, si le amestec si uit.
Azi s-a agitat singura ziua, ea insasi, ca o sticla de sprite putin inceputa.
Intr-un final gandul meu a ajuns la concluzia ca e satul de oameni cu mentalitati obosite.
N-are rost sa ma zbat si eu degeaba. Cred ca pana la urma va fi bine, si dimineata senina fara griji si alte framantari o sa vina, e pe drum.
Fara vise n-as mai putea trai. Si speranta imi da puterea de a merge mai departe.

Dupa multa munca te astepti la o vacanta si la un timp in care poti trage intr-un colt linistit o gura de aer si pace, nu? Ce se intampla cand nu ai parte de un timp care sa-l petreci liber?
N-as vrea niciodata sa ma gandesc numai la mine si sa fiu egoista, si vazand greul altora sa raman privind.. si trecand peste. E frumos sa culegi flori frumoase din gradina sau de pe camp, si sa miroase si bine. Dar e frumos si sa iti pese.
Suntem atat de nepasatori si pentru ziua care trece, fara sa facem nimic. [ Si Doamne, iarta-ma ca de multe ori si eu las ziua sa treaca fara sa fac nimic pentru cer. ]
Cred ca acum inteleg rostul intrebarilor ce le aveam cu cateva zile/saptamani in urma.. Ce sa fac?!
Asta e provocarea.
Si am observat ca nu-mi place nici sa astept. [ de exemplu sa astept un raspuns.. ] E greu sa astepti. Si eu ma lupt sa invat sa astept.

Astazi mi-a venit in minte o intrebare. Cum as putea sa ajut persoanele care sunt in depresie?
Odata, mai demult am fost si eu, dar am fost vindecata. Slava Domnului Isus. El m-a salvat.
Oameni pe care ma pot baza si de la care eu as putea primi ajutor, au nevoie acum de salvarea asta. Si Doamne, am nevoie sa ma luminezi cum as putea aduce incurajare..
Nu stiu cat de mult ti-as putea aduce aminte ca sunt atatia oameni in lume cu inimi ranite, suflete frante, in depresie, tristete, probleme, suferinte, necazuri, incercari..
Cred ca daca as vorbi de lucruri triste nu as mai avea loc sa le enumar si sa le insir. Si cate intrebari ar fi..
Viata e plina de mister , da. Si trebuie sa o infrunti cateodata. [ Ah, cum miauna o pisica afara.. ]
Si e grav sa fii bolnav de lipsa de curaj..
In loc sa fac ceva, de multe ori as prefera sa fug, sa fug, sa uit, sa fiu nepasatoare.. Sau sa strig, cateodata: Stop, opriti lumea! ..vreau sa cobor..
Si eu astazi, asta am vrut sa fac: sa fug si sa fiu egoista.
Dar dupa ce mi-am oprit gandul care deja se grabea sa ia un tren rapid din gara, cu ochii am vazut urmele lacrimilor lasate pe obrazul trist al ei, si cum isi zbate creierii de peretii cutiei craniene si se simte neputincioasa.
Si cat mi-as dori sa o mangai.. Si sa o ajut.
Te rog, roaga-te pentru ea.

Ce sa fac..?! ecouri. intrebari.
Multi stau rau cu inima, si au nevoie de un eco-graf..

:) Mi-am amintit de seara cand ne-am intors din varful unui munte, in Ucraina. Am fost la o familie, cu multi copii, unde ne-am bucurat impreuna de Cuvant, rugaciune si cantare.
Mirata am fost ca oameni in varf de munte, ai zice ca in pustietate, locuiau acolo si acolo l-au gasit pe Domnul Isus. Si mirata de setea care o aveau de a cunoaste, de a-L cunoaste.. mai mult.

[ wau. ce gand! sa ai o viata foarte simpla: tu si cu Dumnezeu.
noi de ce ne complicam? ]

Cand ne-am intors, aveam inima plina. Seara aia a meritat poate mai mult decat alte seri. Prezenta Lui era cu mine. Cerul Lui era plin de indurare si de stele multe.
Munte in dreapta, munte in stanga. Aer rece [ suportabil, ca doar e vara ] si curat. Vant proaspat.
Luminite mii in iarba.
Asa m-am bucurat sa vad licurici atat de multi.
Ce frumos, minunat si mare e Domnul meu!

Pune-ti intrebari.
Roaga-te.. si nu fugii de provocari.

"Be the change you wish to see in the world." - Gandhi