Memories,

Tocmai m-am uitat cu Ecaterina la un film cu printese, si mai inainte la Pride and prejudice.
Mi-as dori si eu sa fiu printesa cuiva si sa am un print frumos ca Mister Darcy.
Ar fi o viata simpla sa traim doar cu politete. Intr-adevar, traim intr-o lume salbatica, uneori departe de adevar si de adevaratul sens al vietii, de ceea ce inseamna sa traiesti din plin si sa te bucuri de fiecare moment, clipa, de lucruri marunte si sa traiesti fericirea.
Jumatate din tot ce exista si-a pierdut esenta.
E ca si cum stapanii unei gospodarii mor, iar ceea ce ramane este preluat de altcineva si renovat, modernizat.
Azi sensul de "modern" e stricat.
Devine sens de invechit.
Si cred ca aici gasim problema.
Nu mai stim sa apreciem; nici ceea ce e de valoare. Pentru ca multi nu (mai) stiu ce e valoarea.
Asa-mi curg literele pe foaie, iar scrisul mi-e atat de diferit, dezordonat dar frumos, de parca as scrie cu penita si cerneala neagra.
Astazi am facut zacusca. Dar s-a intamplat si-un mic eveniment neasteptat, si a fost vina mea.
Am bagat borcanele pline in cuptor, dar pe cateva nu am avut putere destul sa le infiletez bine si ... au explodat.
Mi-am adus aminte cand aveam 5- 6 ani si am ajutat-o pe mama la facut dulceata.
Urcata pe un scaun incercam sa pun intr-un borcan..
Insa manutele mele nu au reusit sa se descurce atunci cand dulceata fierbinte facea sticla greu de tinut in mana si.. am scapat borcanul.
S-a spart.
Dulceata s-a imprastiat, inclusiv pe hainutele mele.
Eram speriata doar pentru ca n-am stiut sa-mi fac treaba bine. Dar mama era ingrijorata sa nu ma ard.
Mi-era teama si nu stiam cum sa-i spun ca n-am patit nimic, dar pe gresie era plin de cioburi si dulceata fierbinte.
Aveam vreo 5- 6 ani...
Unele amintiri sunt bune. Pe altele le-am uitat, iar cele mai frumoase le pastrez bine, si mereu ma agat de ele.
Dar am crescut. nu mai sunt acea mogaldeata cu ochi mari si nedumeriti. Visele mele se indreapta acum spre alte orizonturi.
Imi doresc acea rochie de printesa.. intr-o zi. Si stiu ca o voi avea.
Pana acum printul s-a lasat asteptat. Si astept.
Dar urmeaza incoronarea mea, printesa, intr-o zi...
Ma gandeam.. Sambata voi fi din nou la drum. N-am reusit sa ajung la nunta la Lidia si Dani, sa o vad cum ea a reusit sa fie printesa. Sa ma bucur, sa zambesc si sa plang.
Voi pleca la Cluj. Imi imaginam gara, si miros de opera.
Semnalul locomotivei sigur se va transforma si in urechile mele va suna ca o vioara cu acorduri simple.
Va fi 1 septembrie.
Iar eu.. ma intorc. Ma intorc la Cluj.
Si tu ai acelasi sentiment cand pleci de acasa spre locul unde esti acum?
Printule?