M-am gandit sa scriu o poveste.
Si e toata pregatita in minte, si in inima. Va fi socanta.
Deja e socanta si pentru mine. Nu stiu care ii va fi finalul, pentru ca nu e scris inca..
Dar stiu ca va fi trista, si mai bine sa nu intristez acum florile din poza, imi plac prea mult si nu as vrea sa se ofileasca.. Am cules si eu un buchetel, aceleasi flori, dar ucrainiene, si le-am pastrat la presat in Biblie.
Imi place cum miroase a camp..
Si-mi dau stare de visare, ce flori frumoase!
Mi-as dori sa fiu acum pe-un camp cu flori [ ca astea ], sa stau intinsa, sa privesc cerul mare si albastru senin, sa-mi impletesc o coronita, ca atunci cand eram fetita si alergam fara sa stiu ca vor fi griji cand voi fi mare..
Eu, cea cu ochii mari si negrii..
Imi mai doresc un apus de soare.
Cu tine alaturi,
No comments:
Post a Comment