Scanteia,-

"Scanteia - May. 22, 2006 at 06:11 AM

Te apleci visator peste apa
ce se deschide in cercuri deodata.
iar degetu-ti de lumina schiteaza
prin palide cercuri viata.
Lumina picura din aripile-ti grele
Rupand za dupa za din lanturi de intuneric.
Rupand incet a negurei zabrele.

Tu inger ce pasesti incet
Pe ape cu vuiet de moarte
Lumina ai adus de departe
Si viata in aceasta Vale de Soapte.

Dar lumea nebuna
n-a vrut sa primeasca
lumina venita cu pasi de iubire.
Si-a stins cu furie scanteia cereasca
din aripi de argint.
Strivind primul cantec de bucurie.

Si ingerul de lumina cazu
sub grele cuvinte de ura.
Cu mila privi spre oamenii ce
Rupeau din aripi
Cu mainile pline de zgura.
Cazu privind catre cer
Cazu visand la iertare
Cu dragoste inc-odata privind
La lume
Cu ochii sai plini de soare.

Dar nu dupa mult timp se ridica
Mai tare, mai plin de lumina.
Invinse chiar moartea cu dragostea sa
S-a ridicat cu putere divina.
Iar urmele-adanci lasate de oameni
Ii luceau inca in palme
Si el mangaind chipuri plangand
Ierta si stergea zgura cu mainile-i calde.

Si s-a-naltat apoi blandul inger
Spre zari cu farame de soare.
Dar aripile rupte de oameni haini
au prins radacini unde-au cazut,
pe margini adanci de carare.
Si a inceput sa-nfloreasca lumina
Incet intr-o lume de ceata
Scantei adormite sub zgura
Au fost trezite la viata.

Prin zari un glas tot rasuna de-atunci
...Eu vin sa-mi adun bogatia.
Eu vin sa culeg ce-am semanat.
Din zgura sa-nalt in lumina scaldat
Spre cer cu marire scanteia..."
by my blue eyes