777 avioane,

Wau. Ce zi. Dimineata de cura de struguri si nectarine.
Cola il pastram de rezerva pentru energiile de mai tarziu. Daca e nevoie.
Se presupune ca am o cadere de calciu, sau boala numita "aiureala" in seara asta. Nu stiu ce mi s-a intamplat dar.. aiurez, cu alte cuvinte.
Dc. Google m-a diagnosticat asa. Simptome? Nu stiu. Prea mult amuzament, ras si voie buna, putin combinate cu o mica durere de cap, cu dor de munte, de zapada, de mare, de marea inchisa in ochii tai, de multe altele.
Si da, de foame. Foamea dupa raspunsuri.
Sa va povestesc...
Nu sunt sigura de la ce se trage aceasta, dar o sa investighez cazul mai amanuntit.
In primul rand, astazi am facut mari descoperiri. Pot sa le numesc, poate, la fel de mari precum Columb descoperise America si nici el nu-si daduse seama la prima vedere. Ar putea fi o coincidenta si cu gandul meu.
Azi.. dand click si click, search si search am gasit o poezie de Paunescu si gasesc trei versuri care ma conduc spre rezultat. Deci, am aflat ca Fat-Frumos e, de fapt, visul unui baiat.
Ma bucur, atunci, ca nu e si visul meu.
M-am gandit, fiecare baiat se viseaza Fat-Frumos, deci nu are cum sa fie visul meu, pentru ca eu nu sunt baiat.
E clar. Ce descoperire amuzanta.
Tu ai visat vreodata sa fii Ileana? [ intrebare pentru fete]
Eu nu, ca nu-mi place numele...
Daca primesti vreodata compliment ca arati precum Ileana, sa-ti fie clar: suna freaky!
E de trecut in CV: vreau cavaler care sa nu ma compare cu Ileana, sa-mi duca traista cu cartofi, si sa-mi faca un cadou- danone rece.
Mama, in conversatia de la telefon, purtata asta-seara, imi da cateva indicatii in legatura cu aceste reactii ale mele.
"Cizmele, au tocul cam mare dar esti mare de acum, la biserica sa mergi eleganta, ar trebui sa-ti faci si tu un prieten, sa iesiti la plimbare. Sa nu fi salbatica.."
Pare simplu. Dar in mintea mea s-au adunat o groaza de intrebari, parca ar fi traficul de masini din Bucuresti.
Unde sa-l gasesc ca sa ies sa ma plimb? Mai demult fetele nu se stresau oare?
Poate ca lucrurile nu sunt asa de tragice cum le vad eu. Sunt? Dar altfel, nici nu stiu cum. Nu pot sa vad altfel. Imi trebuie alta pereche de ochi..
Cred ca nu putem vedea tocmai ca sa putem trai prin credinta. E greu, dar nu imposibil.
La ce imi foloseste lumina ochilor daca nu pot sa vad, daca nu pot sa simt dragostea?
Poate de aia incet-incet imi mor ochii..
Da.. Romantism iremediabil..
Bun. Problema asta am rezolvat-o.
Vorbeam astazi cu Leutz si-mi spune ca sarbatoreste Pastele in plina toamna. Pregatea un miel umplut. Nu stia sigur cu ce ocazie.
Si in final, ajung la concluzie.
" la 3 jumate in fiecare zi vine autobuz spre lapus. frigiderul meu te asteapta. "
De ce nu mi-ati zis pana acum? Imi bat capul de tot creierul.. si nu stiu unde sa-l gasesc? Si aveai raspunsul..
Oo dragostea mea..
Frigiderul.

Mi-ai pornit robinetele de inspiratie vad, ca nu stiu de unde-mi curge atata imaginatie si litere..

Intrebare: Daca se zice ca dragostea trece mai intai prin stomac la un baiat, el cum isi arata dragostea?