Wednesday, June 30, 2010
Monday, June 28, 2010
Nemultumitoare, dar..
“Daca Dumnezeu te iubeste, ce ar putea sa iti daruiasca? Ar trebui sa iti daruiasca ceea ce este cel mai bun lucru pentru tine. Cel mai bun lucru din Univers este Dumnezeu. Daca ti-ar da toata sanatatea, cea mai buna slujba, cel mai bun sot, cel mai bun computer, cea mai buna vacanta, cel mai mare succes in orice domeniu, si totusi sa se retina pe El insusi, atunci El te-ar ura. Si daca El ti-L da pe El, pe Dumnezeu, si nimic pe deasupra, El te iubeste la infinit.” John Piper
Iarta-ma Doamne pentru ca de multe ori sunt nemultumitoare cu tot ce se intampla in viata mea si cu tot ce am si ce primesc. Mi-e asa de greu uneori doar sa cred si sa sper, cand de fapt ar trebui sa te vad pe Tine deasupra tuturor.
Cand neprevazutul e in apropiere inima mea se teme si totul devine confuz.
Daca viata ar fi lipsita de griji, cum am mai lupta pentru viitor? Am fi ca o panza legata de un catarg si suflata de vant cand incolo cand incoace.
Dar stiu ca mana Lui este in control si orice ar fi pot totul in Hristos pentru ca de la El primesc putere!
M-am hotarat vara asta sa nu pierd vremea, desi o pierd destul in loc sa o pretuiesc cat de mult, si sa ma implic in misiune din nou.
Ma rog pentru asta pentru ca e o dorinta puternica in inima mea, si vreau ca Dumnezeu sa ma calauzeasca acolo unde ma vrea El.
Pana acum am vazut ca nu am dus lipsa de nimic si stiu ca resursele Lui niciodata nu scad.
Multumesc pentru orice sprijin primesc, fie in rugaciune sau material. Dumnezeu va v-a rasplati. Va doresc o vacanta plina de binecuvantarile si bunatatile Domnului,si fericirea sa nu se dezlipeasca de talpile voastre.
Va astept si pe voi cu vesti. ;)
Doar atat. Ziua de maine nu stiu ce va fi.
Seventh Day Slumber- Always
Always. Remember Jesus is your strenght.
Iarta-ma Doamne pentru ca de multe ori sunt nemultumitoare cu tot ce se intampla in viata mea si cu tot ce am si ce primesc. Mi-e asa de greu uneori doar sa cred si sa sper, cand de fapt ar trebui sa te vad pe Tine deasupra tuturor.
Cand neprevazutul e in apropiere inima mea se teme si totul devine confuz.
Daca viata ar fi lipsita de griji, cum am mai lupta pentru viitor? Am fi ca o panza legata de un catarg si suflata de vant cand incolo cand incoace.
Dar stiu ca mana Lui este in control si orice ar fi pot totul in Hristos pentru ca de la El primesc putere!
M-am hotarat vara asta sa nu pierd vremea, desi o pierd destul in loc sa o pretuiesc cat de mult, si sa ma implic in misiune din nou.
Ma rog pentru asta pentru ca e o dorinta puternica in inima mea, si vreau ca Dumnezeu sa ma calauzeasca acolo unde ma vrea El.
Pana acum am vazut ca nu am dus lipsa de nimic si stiu ca resursele Lui niciodata nu scad.
Multumesc pentru orice sprijin primesc, fie in rugaciune sau material. Dumnezeu va v-a rasplati. Va doresc o vacanta plina de binecuvantarile si bunatatile Domnului,si fericirea sa nu se dezlipeasca de talpile voastre.
Va astept si pe voi cu vesti. ;)
Doar atat. Ziua de maine nu stiu ce va fi.
Seventh Day Slumber- Always
Always. Remember Jesus is your strenght.
Thursday, June 24, 2010
file de jurnal.-
Azi mi-am sinucis picioarele.
Am fost la solar, for the first time in my life. Am vrut sa vad cum e.
Total expusa la raze UV, am stat doar 3 minute in cabina cu pricina. haha!
Cat despre barbierul din Sevilla...Stiu ca de data asta imi place. Dar nu stiu de ce sunt asa. Inghet pe loc cand se apropie sau cand e in preajma. And I don't understand.
Mi se pare ca uneori dau impresia ca sunt mandra, cu nasul pe sus, ingamfata si inabordabila, chiar salbatica. Asa e?
Odata, cand ochii nostrii s-au intalnit la jumatatea drumului privirii au strafulgerat fiinta cu fiori.
Ah! I'm falling slowly in love with him and I can't go back! Imi vine sa tip. Cred ca nu e bine.
In curand o sa imi iau gandul de la el si o sa il inchid intr-un borcan, o sa il asez pe un raft din domeniul uitarii.
Oricum el o sa ma uite. Cred. O sa ma uite in vacanta. Vara e lunga. Oftat!
De mult nu mi s-a mai intamplat asa. Inainte nu aveam la cine sa ma gandesc si sa visez ca sa fiu asa cum sunt acum.
M-a cuprins un dor acut dupa el. Mi-e ciuda ca am avut ocazia sa vorbesc cu el si n-am facut-o.
Ochii spun mai multe decat oricare alte 1000 de cuvinte.
Poate vara asta o sa fie interesant si pentru mine.
Pana atunci imi doresc sa cobor dintre nori cu picioarele pe pamant.
A inceput ploaia si mi-am pus in gand de data asta sa ies in ploaie in pantaloni scurti.
Am stat ceva sa astept si ma ploua. E fain sa inchizi ochii si sa lasi sa picure peste tine. Parca se opreste timpul in loc, asa simti.
Asa a trecut si seara.
Am fost la solar, for the first time in my life. Am vrut sa vad cum e.
Total expusa la raze UV, am stat doar 3 minute in cabina cu pricina. haha!
Cat despre barbierul din Sevilla...Stiu ca de data asta imi place. Dar nu stiu de ce sunt asa. Inghet pe loc cand se apropie sau cand e in preajma. And I don't understand.
Mi se pare ca uneori dau impresia ca sunt mandra, cu nasul pe sus, ingamfata si inabordabila, chiar salbatica. Asa e?
Odata, cand ochii nostrii s-au intalnit la jumatatea drumului privirii au strafulgerat fiinta cu fiori.
Ah! I'm falling slowly in love with him and I can't go back! Imi vine sa tip. Cred ca nu e bine.
In curand o sa imi iau gandul de la el si o sa il inchid intr-un borcan, o sa il asez pe un raft din domeniul uitarii.
Oricum el o sa ma uite. Cred. O sa ma uite in vacanta. Vara e lunga. Oftat!
De mult nu mi s-a mai intamplat asa. Inainte nu aveam la cine sa ma gandesc si sa visez ca sa fiu asa cum sunt acum.
M-a cuprins un dor acut dupa el. Mi-e ciuda ca am avut ocazia sa vorbesc cu el si n-am facut-o.
Ochii spun mai multe decat oricare alte 1000 de cuvinte.
Poate vara asta o sa fie interesant si pentru mine.
Pana atunci imi doresc sa cobor dintre nori cu picioarele pe pamant.
A inceput ploaia si mi-am pus in gand de data asta sa ies in ploaie in pantaloni scurti.
Am stat ceva sa astept si ma ploua. E fain sa inchizi ochii si sa lasi sa picure peste tine. Parca se opreste timpul in loc, asa simti.
Asa a trecut si seara.
Sunday, June 20, 2010
Reload...
Trecuse aproape o luna de cand nu mai daduse niciun semn pe acolo, de cand inima nu mai stransese penita intre dinti lasand-o sa scoata pete de ganduri si idei pe o foaie prea fina si insetata sa fie insemnata.
Dar, ea, inima, ramasese fara putere. Fara puterea de a scrie istorie intr-o viata plina. Ar putea, dar unde sa se regaseasca pe sine? In cine?
Lipsea puterea de a iubi. Mormane de ghemuri de nimicuri lovesc ingradind vointa si libertatea din care se nasc in picaturi bataile inimii.
Cateodata ii lipseste puterea de a crede si de a vedea atunci cand indoiala inabuse existenta.
Geo, respira!
Daca ai putea sa inchizi ochii si toate gandurile, toate gandurile sa se evapore, detasarea ar inviora pulsul si plamanii s-ar oxigena.
Dar cand gandul nu-mi da pace si ma lipeste de tine, simti doar ca esti prins de ceva si nu mai poti scapa.
Dar mai rau e ca ai nevoie de acel cineva, macar transparent, ca intr-o poza supraexpusa, dar asteptarea face sa nu fie nimeni.
Si atunci, pentru ca nu vezi conturul, inspiratia devine o linie dreapta si lunga, ca de pe un aparat conectat la o fiinta ce trece dincolo, in nefiinta.
E ciudat ce scriu, stiu. Cred ca nici eu nu ma inteleg pe mine.
Un lucru singur, sigur, mi-as dori: sa-ti pot trimite scrisori din nou, sa am ce-ti spune. Si chiar sa visez ca alergam pe-un camp cu flori, cu crini, ca hainele le punem la uscat in bataia vantului pe catargul corabiei in care ne-am urcat atunci cand am vazut prima oara lumina, sau ca inotam ingerasi in zapada din varful muntelui pe care abia l-am cucerit.
Dar daca opresc mersul lumii si timpul, reusesc sa te am din nou printre norii din visele mintii.
Ca zburam pe-un colt de zmeu colorat si carduri de pasari albe ne conduc orizontul.
Miroase a ploaie, si asfaltul e curat, dar maine dimineata va fi din nou soare.
Ce premiu?
Dar, ea, inima, ramasese fara putere. Fara puterea de a scrie istorie intr-o viata plina. Ar putea, dar unde sa se regaseasca pe sine? In cine?
Lipsea puterea de a iubi. Mormane de ghemuri de nimicuri lovesc ingradind vointa si libertatea din care se nasc in picaturi bataile inimii.
Cateodata ii lipseste puterea de a crede si de a vedea atunci cand indoiala inabuse existenta.
Geo, respira!
Daca ai putea sa inchizi ochii si toate gandurile, toate gandurile sa se evapore, detasarea ar inviora pulsul si plamanii s-ar oxigena.
Dar cand gandul nu-mi da pace si ma lipeste de tine, simti doar ca esti prins de ceva si nu mai poti scapa.
Dar mai rau e ca ai nevoie de acel cineva, macar transparent, ca intr-o poza supraexpusa, dar asteptarea face sa nu fie nimeni.
Si atunci, pentru ca nu vezi conturul, inspiratia devine o linie dreapta si lunga, ca de pe un aparat conectat la o fiinta ce trece dincolo, in nefiinta.
E ciudat ce scriu, stiu. Cred ca nici eu nu ma inteleg pe mine.
Un lucru singur, sigur, mi-as dori: sa-ti pot trimite scrisori din nou, sa am ce-ti spune. Si chiar sa visez ca alergam pe-un camp cu flori, cu crini, ca hainele le punem la uscat in bataia vantului pe catargul corabiei in care ne-am urcat atunci cand am vazut prima oara lumina, sau ca inotam ingerasi in zapada din varful muntelui pe care abia l-am cucerit.
Dar daca opresc mersul lumii si timpul, reusesc sa te am din nou printre norii din visele mintii.
Ca zburam pe-un colt de zmeu colorat si carduri de pasari albe ne conduc orizontul.
Miroase a ploaie, si asfaltul e curat, dar maine dimineata va fi din nou soare.
Ce premiu?
Saturday, June 12, 2010
Am atipit, (2)
Guess who? sau what?
am adormit scriind. Mi-am amintit de prima mea aparitie la opera. Eram atat de fascinata de lumea pe care am descoperit-o acolo,o lume imbracata in muzica si fracuri.
Dupa multa vreme am pasit din nou in marea sala si in inima am simtit cum juca bucuria. Imi place muzica, imi place sa o ascult, sa o caut, sa o descopar, sa o simt.
Am ras cu genele si cu ochii pana la urechi amintindu-mi de seara cand am alergat dupa preferatii nostrii din orchestra sa facem o poza cu ei.
Prietenul meu din orchestra e un adevarat artist. Canta la contrabas, e misterios.
Miercuri am vazut piesa "Don Pasquale" de Gaetano Donizetti. Foarte frumoasa.
L-am revazut si nu-mi venea a crede ca timpul l-a schimbat. I-a crescut parul si are carlionti. Si m-a recunoscut si imi soptea din priviri. Era surprins si se bucura.
Si e anul comediei.
Imbraca-te elegant, domnisoara! Ai crescut mare. E timpul sa te faci cunoscuta in inalta societate!
Va urma...
Corinne Bailey Rae- Trouble sleeping
Am atipit,
De mult ma gandesc ce sa scriu. Mai zboara cateodata pe langa mine cate o idee sau un gand, se mai aprind luminite si beculete dar pentru foarte putin timp incat nu apuc sa le prind, le uit si zboara..
E atat de cald, chef de invatat nu prea am, doar multa pofta de inghetata cu vanilie, ba cu aroma de capsuni sau menta.
Baai, dati-mi si mie ceva lipici!
Vreau sa ma indragostesc.
Vreau sa plec departe in vacanta.
E atat de cald, chef de invatat nu prea am, doar multa pofta de inghetata cu vanilie, ba cu aroma de capsuni sau menta.
Baai, dati-mi si mie ceva lipici!
Vreau sa ma indragostesc.
Vreau sa plec departe in vacanta.
Thursday, June 3, 2010
Bicycle romance
Dear Jack,
Plec. Te parasesc. Vreau sa iti spun adevarul, dar intr-un loc mai retras. Trebuia sa plec mai demult, Jack, acum multi ani, inainte de a aduna atatea bucurii si amintiri impreuna. M-am prefacut ca sunt la fel, dar nu am vrut niciodata sa te mint. Aceasta scrisoare iti va spune ca niciodata nu am vrut sa te mint. Probabil ca acum esti confunz de ce iti scriu acum o scrisoare in felul acesta. Cateodata ma simt ca si cum as exploda. Incepi sa intelegi? Nu pot fi cu tine. Plec, Jack.
Plec ca sa nu se apropie vremea cand toate bucuriile se vor transforma in intristari si lacrimi, in nori. Plec pana nu e prea tarziu. Dar nu regret nimic din ce a fost intre noi. Intotdeauna am sa iti simt parfumul si bratele pline de vitejie cum imi inspira putere. Tu m-ai invatat sa lupt.
Acum lupt pentru tine.
Imi amintesc cum eram copii mici si ne petreceam timpul jucandu-ne pe plaja. Mama mereu a sperat ca tu esti pentru mine.
Sa nu ma cauti. Nu ma vei gasi nicaieri. Mi-am dat demisia si plec din oras.
Ma sacrific pentru tine.
Plec. Te parasesc. Vreau sa iti spun adevarul, dar intr-un loc mai retras. Trebuia sa plec mai demult, Jack, acum multi ani, inainte de a aduna atatea bucurii si amintiri impreuna. M-am prefacut ca sunt la fel, dar nu am vrut niciodata sa te mint. Aceasta scrisoare iti va spune ca niciodata nu am vrut sa te mint. Probabil ca acum esti confunz de ce iti scriu acum o scrisoare in felul acesta. Cateodata ma simt ca si cum as exploda. Incepi sa intelegi? Nu pot fi cu tine. Plec, Jack.
Plec ca sa nu se apropie vremea cand toate bucuriile se vor transforma in intristari si lacrimi, in nori. Plec pana nu e prea tarziu. Dar nu regret nimic din ce a fost intre noi. Intotdeauna am sa iti simt parfumul si bratele pline de vitejie cum imi inspira putere. Tu m-ai invatat sa lupt.
Acum lupt pentru tine.
Imi amintesc cum eram copii mici si ne petreceam timpul jucandu-ne pe plaja. Mama mereu a sperat ca tu esti pentru mine.
Sa nu ma cauti. Nu ma vei gasi nicaieri. Mi-am dat demisia si plec din oras.
Ma sacrific pentru tine.
Subscribe to:
Posts (Atom)