Sfecla rosie si fiarta

Un mar mare [ si mie nu-mi plac merele ], o patratica de ciocolata, doar jumatate si o piesa de Coldplay, si ziarul adevarul de seara pe care nu l-am citit.

...Domnisoara cu bucle incretite ridica din spranceana in timp ce, cu pasiune, gusta din randurile din scrisoarea abia sosita. Era de la Londra. Iubitul ei, Leopold, ii scrisese dupa multa vreme trecuta. Randurile erau de opt pagini si ceva si parca voiau sa nu se mai termine. Erau scrise cu atata daruire si dor.
Dupa doua pagini, isi aseza mana prin par si porni pe ganduri. Primise si cateva vesti; nu stia daca era in stare sa astepte.
Leopold se hotarase sa se inroleze in armata si sa mearga in razboi. Era cavaler si simpatizant al regelui. Si, desi, nu ii era atat de usor sa renunte pentru o vreme la confort si la faptul ca ii va lipsi parfumul ei pentru nu se stie cata vreme, trebuia sa plece.
Era frumos. Si curajos, inalt, manierat si rafinat, ca nimeni altul.
Parea tragic pentru domnisoara cu ochii migdalati, ca o frectie trista intr-un paradis ratacit. Iar plansul, intotdeauna face ca durerea sa fie mai putin profunda; ea trebuia sa accepte.
Aproape de lacrimi albastre ceru valetului sa-i aduca o portie de sfecla rosie fiarta si vreo doua-trei grefe.
Era ora cinei, si era pe inserate. Ploua din cer cu sare si piper...

Coldplay- Violet Hill (click)