Memories,

Tocmai m-am uitat cu Ecaterina la un film cu printese, si mai inainte la Pride and prejudice.
Mi-as dori si eu sa fiu printesa cuiva si sa am un print frumos ca Mister Darcy.
Ar fi o viata simpla sa traim doar cu politete. Intr-adevar, traim intr-o lume salbatica, uneori departe de adevar si de adevaratul sens al vietii, de ceea ce inseamna sa traiesti din plin si sa te bucuri de fiecare moment, clipa, de lucruri marunte si sa traiesti fericirea.
Jumatate din tot ce exista si-a pierdut esenta.
E ca si cum stapanii unei gospodarii mor, iar ceea ce ramane este preluat de altcineva si renovat, modernizat.
Azi sensul de "modern" e stricat.
Devine sens de invechit.
Si cred ca aici gasim problema.
Nu mai stim sa apreciem; nici ceea ce e de valoare. Pentru ca multi nu (mai) stiu ce e valoarea.
Asa-mi curg literele pe foaie, iar scrisul mi-e atat de diferit, dezordonat dar frumos, de parca as scrie cu penita si cerneala neagra.
Astazi am facut zacusca. Dar s-a intamplat si-un mic eveniment neasteptat, si a fost vina mea.
Am bagat borcanele pline in cuptor, dar pe cateva nu am avut putere destul sa le infiletez bine si ... au explodat.
Mi-am adus aminte cand aveam 5- 6 ani si am ajutat-o pe mama la facut dulceata.
Urcata pe un scaun incercam sa pun intr-un borcan..
Insa manutele mele nu au reusit sa se descurce atunci cand dulceata fierbinte facea sticla greu de tinut in mana si.. am scapat borcanul.
S-a spart.
Dulceata s-a imprastiat, inclusiv pe hainutele mele.
Eram speriata doar pentru ca n-am stiut sa-mi fac treaba bine. Dar mama era ingrijorata sa nu ma ard.
Mi-era teama si nu stiam cum sa-i spun ca n-am patit nimic, dar pe gresie era plin de cioburi si dulceata fierbinte.
Aveam vreo 5- 6 ani...
Unele amintiri sunt bune. Pe altele le-am uitat, iar cele mai frumoase le pastrez bine, si mereu ma agat de ele.
Dar am crescut. nu mai sunt acea mogaldeata cu ochi mari si nedumeriti. Visele mele se indreapta acum spre alte orizonturi.
Imi doresc acea rochie de printesa.. intr-o zi. Si stiu ca o voi avea.
Pana acum printul s-a lasat asteptat. Si astept.
Dar urmeaza incoronarea mea, printesa, intr-o zi...
Ma gandeam.. Sambata voi fi din nou la drum. N-am reusit sa ajung la nunta la Lidia si Dani, sa o vad cum ea a reusit sa fie printesa. Sa ma bucur, sa zambesc si sa plang.
Voi pleca la Cluj. Imi imaginam gara, si miros de opera.
Semnalul locomotivei sigur se va transforma si in urechile mele va suna ca o vioara cu acorduri simple.
Va fi 1 septembrie.
Iar eu.. ma intorc. Ma intorc la Cluj.
Si tu ai acelasi sentiment cand pleci de acasa spre locul unde esti acum?
Printule?

Hidden treasures.-

Acum as vrea sa fiu undeva departe, intr-un loc cu nu asa multi oameni si daca se poate sa nu fie cunoscuti..Si sa stau, sa nu duc grija nimanui si la nimic, si cred ca is un pic egoista. Ca mai am chef si sa fiu undeva sa am de toate dar fara sa trebuiasca sa ma zbat eu pentru ele sau sa ma lupt pentru ele.
Domnul sa ma ierte!
Ma gandeam acum ca mi-as dori un sot care sa nu bea cafea.
Si sa nu-i placa gustul de cafea.
Ca n-am chef sa-i fac.
:))) Nu vreau sa o dau in foc de fiecare data sau sa nu se fiarba si sa iasa amara.
Dar mai bine, Domnul sa ne binecuvinteze cu un filtru de cafea si sa scapam de grija asta!
Ce ganduri amuzante am.
Dar abia astept sa il surprind cu cate o surpriza in fiecare dimineata.
M-am gandit sa postez cateva poze de-ale verisoarei mele, Diana.
Ea, artista. Amestec de lumina cu freamat de sunete, de muzica, de rugaciune, de inocenta pura, plus miros de poezie.

Summer letter for you.

Intorcandu-ma din fuga mea interesanta, in tren ti-am scris o scrisoare. Printre oamenii plictisiti gandurile mele erau la tine si ochii mei se izbeau de bagajul care abia statea sus, gata sa cada. Vreau sa-mi auzi gandurile pe care le-am scris in jurnal pentru tine..

"21 august 2009, ora: 16.00

Draga iubitule,

Iti scriu chiar din tren, sunt intr-o sageata albastra, in cateva ore ajung acasa.
Vreau sa-ti spun ca imi e dor de tine, mi-ar place enorm de mult sa te cunosc si sa-ti spun de mii de ori ca te iubesc, sa nu mai trebuiasca sa calatoresc singura prin gari, sa stau plictisita si gandurile nerabdarii de a te intalni odata si-odata sa nu ma mai loveasca direct in inima.
Am fost la Constanta pentru cateva zile. A fost o fuga usoara, dar in acelasi timp palpitanta si frumoasa.
Mi-a placut mult de tot, as fi vrut sa mai stau.
Acum imi doresc casuta aceea de paie si mai mult, undeva intr-un colt de mare.
Intradevar Marea Neagra e neagra.. dar
E frumoasa marea.
Mi-era teama sa m-apropii mai mult si mai adanc de ea.
Valurile erau mari si zbuciumate.
Trebuie sa invat sa innot, sau macar as fi vrut sa fi cu mine sa ma salvezi tu.
Calatorind intr-acolo, Constanta, parca mergi spre o alta lume, mai faina.
Aerul e cald si miroase a mare, iar dimineata daca privesti pe fereastra, soarele e primul care te intampina, iti mangaie fata si zambeste, iar vederea din fata ochilor tai e coplesitor de frumoasa.
Inviorarea de dimineata ti-o poti face pe ritmul muzicii ce o dau pescarusii multi si albi care se trezesc odata cu rasaritul.
Mi-as fi dorit tare mult sa fii cu mine la Constanta, si sa ma tii de mana plimbandu-ne pe strazile lungi si drepte.
Am gasit o strada care poarta numele orasului meu. Asta inseamna ca am un loc acolo care-mi apartine?! Cred.
Gara e ciudata si intotdeauna plina.
Ma bucur ca am cei mai faini prieteni la Constanta. M-am bucurat sa-i vad. Plimbarea de seara de pe faleza si de prin port mi-a placut.
Intoarcerea acasa ma face sa strig: Vrreauu inapooiiii la Constantaaa!!
De-ar fi viata o vacanta continua...
Imi venea sa ma cert cu marea si sa tip, sa-i spun de ce nu mi te-a adus? Dar nu mi-a dat raspuns.
Nu stiu cat va trebui sa mai astept.
Doamne, as vrea sa mi-l trimiti!
Vreau sa il cunosc, sa ii zambesc, si sa il iubesc.

Pana la urma I <3 Constanta!
Frumosule...
I miss you.
G"

P.S " pozele de mai jos le-am facut pentru tine.
Iti trimit scrisoare cu parfum de flori de piersici. "

Pentru tine,

intr-o zi am sa-ti numar toate stelele de pe obraz,
si-am sa le sarut...
iti duc dorul.
in curand, vine toamna iubitule
sa ne luam paltoanele si sa fugim..
prin ploaie.
pentru ca rasaritul soarelui il voi privi
direct din inima ta.
inca, esti un mister.

Povestea unui morcov,

A fost odata, ca niciodata, un morcov uitat pe o plantatie dupa recoltare. La meteo se anuntase vremea nu foarte promitatoare, dar el nu stia asta.
Asa ca, ridicandu-si privirea din tarana, uimit de zarea albastra si mare vede in orizontul indepartat nori negrii si inspaimantatori de furtuna.
Plumburii nori negrii care se apropiau inspaimantatori tot mai repede de parcela unde era plantat de cu primavara.
Desi singuratatea il facea sa nu ii mai pese atat de tare de viitorul lui sumbru si trist, totusi i se parea ca nu e gata sa fie smuls din pamantul, acum racoros si umed al toamnei timpurii..I se parea ca scopul sau nu este de a fi doar un morcov...un simplu morcov.
Lasandu-se molcom , seara, peste parcela, soarele isi mai trimise pentru o secunda firicelele de lumina peste frunzele-i inca verzi si fragede, apoi disparu cu desavarsire peste dealul din spatele morii de vant. Deodata cerul isi trase perdeaua noptii, cineva aprinse astrii ceresti, si asta il facea sa creada ca speranta inca-i vie. Intotdeauna se simtea molatic si trist noaptea. Nu avea de unde sa stie ca in lipsa luminii organismul lui nu mai era asa de activ, fotosinteza din celulele lui se oprea cu desavarsire.
Acum ii revine in minte cum cu o saptamana in urma, acel monstru imens a venit si a smuls, fara mila, chiar pe prietenul lui cel mai bun, vecinul cel mare si bland ce statea chiar in fata lui, hranindu-se cel mai mult din apa cu care erau udati zilnic din abundenta.
Un morcov cu autostrazi de ganduri prafuite de fire fine de tarana, acum credea ca a ramas singur in lan. Nimic nu se mai lega, nu mai avea nimic.
Ati mai vazut un morcov cu ochi sclipitori de vise? Ei bine, morcovul privea ingandurat spre cer. Langa fiinta-i plapanda si-ar fi dorit sa aiba pe cineva care sa-l ajute sa rupa tacerea.
Si dintr-o data gandul lui se implinise la o clipire de Luceafar si luna.
De undeva departe, se auzi un fosnet parca. Ciulindu-si mustatile, si linistindu-si inima care batea cu putere, asculta din nou. Tacerea cuvanta si numai vantul soptea cu adiere.
Ofteaza greu si gandeste ca nu mai e nimeni, desi si-ar fi dorit.
Morcovita, la doi pasi mai incolo, suspina si plangea si se straduia sa strige "Aloooo?!", poate-poate ar fi auzit-o cineva.
Morcovul tresari. Si cu putinele puteri pe care le mai avea se tara pana la firele de iarba ce-i stateau in calea-i spre fericire, poate.
Cred ca niciodata nu mai traise o astfel de fericire, aceea de a descoperi fericirea insasi.
Cum-necum reuseste sa se smulga din pamant si sa ajunga la ea..
Pentru cateva clipe, stand fata in fata, se uitau unul in ochii celuilalt. Si zambeau.
Ii cazuse draga morcovita si hotareste sa o smulga si pe ea din pamant ca sa poata pleca amandoi de pe parcela. Cu o imbratisare..
Dimineatza agricultorul ii gaseste impreuna. Erau legati, legati pentru totdeauna. Veni si seara, seara din inima lor.
Peste noapte in lipsa fotosintezei cei doi morcovi au murit nedandu-si seama in fuga lor, dar semanand in urma dragostea.

Daca doi morcovi au descoperit ce e dragostea si sacrificandu-se pentru ea, what about us?
Ar trebui sa ne gandim la asta.

The end.

written by: agrafa, skippy si ely

Am aflat astazi ca si legumele se imbratiseaza. Tu stiai?

August rush,

"-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit. " Vama Veche

Insetata mananc dintr-o felie de pepene galben, si cu ochii tristi privesc in gol. Dupa tine.
Nerabdarea mi-o linistesc cu o doza puternica de filme de love gen: Pride and prejudice, si toate filmele de Jane Austin, preferatele mele. Niciodata nu ma satur si nici plictisesc sa le tot vad. Sufar si ma imbolnavesc.
Anyone who would like to join the club?
...
Si eu visez la o casuta mica de paie pe plaja, undeva departe intr-un loc pe care nu-l stie nimeni. Cu marea cea limpede cand verde, cand albastra ca cerul.
Si cum in fiecare dimineata ma rasfeti cu un zambet copilaresc. Stii ca dimineata ma binedispune, si-mi place sa fiu somnoroasa.
Sa innot in rasarituri de soare.
Sa stam la umbra sub un palmier sa privim cum se oglindeste marea. Eu voi privi in ochii tai.
Iar pe mine nu vreau sa ma vezi trista.

..Ma enervezi.
Oare exista un orasul iubirii?

Try this! Listen:

WILD WORLD - Cat Stevens

The Good Life

"Life is beautiful it's true
When I balance what I do
And enjoy the world in front of me"..

Bucurati-va de vara,
de vacanta, de viata, de vremea calda,
de vapoare, de valizele care se descarca la mare,
de vagoanele pline de calatori nerabdatori,
de voleeei :D,
de verde in fata,
de viteza masinutei tale, de vizitele amuzante,
de vacuta de pe camp :P,
de vitrina plina de coliere de scoici,
de vantul lin ce-ti adie prin plete,
de vopseaua de pe perete,
de vasele din chiuveta :)),
de vaslele incete,
de varza proaspata din salata, de vafa plina de inghetata,
de valul ce aproape te intrece,
de varsta frageda,
de vedere,
de vata de zahar, de viitor, de vorbele intelepte, de volan, .. de vesnicie..

Si-apoi fa-ti o poza, si trimite-mi-o prin posta! ;)
Astept sa vad cum vara ta a fost plina de veselie.

Eu o sa ma bucur de viteazul meu! :)

Summer.-

Describing my summer in few words: dreams. letters. aeroplanes. sunny days. .God, I miss you so, you know.


michael buble - home

Do you ..?

Nu credeam sa apuc sa scriu ceva in seara asta. Astazi am fost prea lazzzzy, n-am facut nimic decat sa dorm. Dar am visat frumos. :)
Stii ce ma gandesc acum? Ma bucur ca Dumnezeu a creat si visul, si ca avem si noi libertatea sa visam.
Am visat ca ne-am intalnit la mare. Si mi-ai zambit. Mainile ti-s atat de fine. Cu ele poti linistii o mie de mari involburate, marile inimii mele..
Do you remember me like I remember you?
Do you still think of me like I still think of you?
In ultimele luni iti cant lipsa. Stau cu mainile incrucisate si nu fac nimic. Esti departe iar eu sunt nerabdatoare. Te astept.
Privesc oftand in zare, poate poate vei aparea tu.
Iti port poza zilnic printre randurile care mi le-ai scris in agenda. Iar de cate ori simt ca tristetea nu-mi da pace, ma uit la ea, la chipul tau. Ce chipes esti! Si intotdeauna vei fi.
Ma mangai cu speranta. E o vorba care spune ca speranta moare ultima. Dar pentru mine speranta nu va muri niciodata.
Doar daca.. tu nu vei mai fi.
mmm. Mi-e dor sa te intalnesc pe alee, sa mergem impreuna sa bem suc de portocale, sa ne plimbam prin parc mancand porumb fiert sarat, sa pictam impreuna pescarusi in alb.
Oo.. sa nu-ti spun ce dor imi e sa construim impreuna un om de zapada. Sa-i punem nasul morcovit ;)), si palaria cu scara..
Mi-e dor de zapada.
Ceaiul de la ora 5 se raceste. Prajiturile tale preferate se invechesc.
De ce nu te grabesti?
Astept ziua cand imi vei spune ca ti-a fost dor de toate astea.
Imi e dor de tine..
Serile ies pe terasa si privesc cerul. Luna se rostogoleste printre nori de multe ori, iar in seara asta norii au cernut picaturi de ploaie. Balustrada e uda si miroase a ploaie.
Asa cum sunt, acum in pijamale, iti trimit din nou scrisoare.
Te las pe tine sa scrii cealalta jumatate de pagina..
Sa-mi scrii iubire.

pentru tine,

Coming Up

M-am gandit sa scriu o poveste.
Si e toata pregatita in minte, si in inima. Va fi socanta.
Deja e socanta si pentru mine. Nu stiu care ii va fi finalul, pentru ca nu e scris inca..
Dar stiu ca va fi trista, si mai bine sa nu intristez acum florile din poza, imi plac prea mult si nu as vrea sa se ofileasca.. Am cules si eu un buchetel, aceleasi flori, dar ucrainiene, si le-am pastrat la presat in Biblie.
Imi place cum miroase a camp..
Si-mi dau stare de visare, ce flori frumoase!
Mi-as dori sa fiu acum pe-un camp cu flori [ ca astea ], sa stau intinsa, sa privesc cerul mare si albastru senin, sa-mi impletesc o coronita, ca atunci cand eram fetita si alergam fara sa stiu ca vor fi griji cand voi fi mare..
Eu, cea cu ochii mari si negrii..
Imi mai doresc un apus de soare.

Cu tine alaturi,

Echo

[ Press play before you`ll start to read.. ]


Seara colorata in culori de afine si castravete,
limbi straine si spaghete,
broccoli si voal de mireasa,
plimbare dansanta pe ocean,
sms-uri anonime,
frustrari si ganduri si suspine,
si inchei cu o-ntrebare:
ce sa fac?!

Uneori.. asa-mi port gandurile de la cele mai triste pana la cele mai vesele, si le amestec si uit.
Azi s-a agitat singura ziua, ea insasi, ca o sticla de sprite putin inceputa.
Intr-un final gandul meu a ajuns la concluzia ca e satul de oameni cu mentalitati obosite.
N-are rost sa ma zbat si eu degeaba. Cred ca pana la urma va fi bine, si dimineata senina fara griji si alte framantari o sa vina, e pe drum.
Fara vise n-as mai putea trai. Si speranta imi da puterea de a merge mai departe.

Dupa multa munca te astepti la o vacanta si la un timp in care poti trage intr-un colt linistit o gura de aer si pace, nu? Ce se intampla cand nu ai parte de un timp care sa-l petreci liber?
N-as vrea niciodata sa ma gandesc numai la mine si sa fiu egoista, si vazand greul altora sa raman privind.. si trecand peste. E frumos sa culegi flori frumoase din gradina sau de pe camp, si sa miroase si bine. Dar e frumos si sa iti pese.
Suntem atat de nepasatori si pentru ziua care trece, fara sa facem nimic. [ Si Doamne, iarta-ma ca de multe ori si eu las ziua sa treaca fara sa fac nimic pentru cer. ]
Cred ca acum inteleg rostul intrebarilor ce le aveam cu cateva zile/saptamani in urma.. Ce sa fac?!
Asta e provocarea.
Si am observat ca nu-mi place nici sa astept. [ de exemplu sa astept un raspuns.. ] E greu sa astepti. Si eu ma lupt sa invat sa astept.

Astazi mi-a venit in minte o intrebare. Cum as putea sa ajut persoanele care sunt in depresie?
Odata, mai demult am fost si eu, dar am fost vindecata. Slava Domnului Isus. El m-a salvat.
Oameni pe care ma pot baza si de la care eu as putea primi ajutor, au nevoie acum de salvarea asta. Si Doamne, am nevoie sa ma luminezi cum as putea aduce incurajare..
Nu stiu cat de mult ti-as putea aduce aminte ca sunt atatia oameni in lume cu inimi ranite, suflete frante, in depresie, tristete, probleme, suferinte, necazuri, incercari..
Cred ca daca as vorbi de lucruri triste nu as mai avea loc sa le enumar si sa le insir. Si cate intrebari ar fi..
Viata e plina de mister , da. Si trebuie sa o infrunti cateodata. [ Ah, cum miauna o pisica afara.. ]
Si e grav sa fii bolnav de lipsa de curaj..
In loc sa fac ceva, de multe ori as prefera sa fug, sa fug, sa uit, sa fiu nepasatoare.. Sau sa strig, cateodata: Stop, opriti lumea! ..vreau sa cobor..
Si eu astazi, asta am vrut sa fac: sa fug si sa fiu egoista.
Dar dupa ce mi-am oprit gandul care deja se grabea sa ia un tren rapid din gara, cu ochii am vazut urmele lacrimilor lasate pe obrazul trist al ei, si cum isi zbate creierii de peretii cutiei craniene si se simte neputincioasa.
Si cat mi-as dori sa o mangai.. Si sa o ajut.
Te rog, roaga-te pentru ea.

Ce sa fac..?! ecouri. intrebari.
Multi stau rau cu inima, si au nevoie de un eco-graf..

:) Mi-am amintit de seara cand ne-am intors din varful unui munte, in Ucraina. Am fost la o familie, cu multi copii, unde ne-am bucurat impreuna de Cuvant, rugaciune si cantare.
Mirata am fost ca oameni in varf de munte, ai zice ca in pustietate, locuiau acolo si acolo l-au gasit pe Domnul Isus. Si mirata de setea care o aveau de a cunoaste, de a-L cunoaste.. mai mult.

[ wau. ce gand! sa ai o viata foarte simpla: tu si cu Dumnezeu.
noi de ce ne complicam? ]

Cand ne-am intors, aveam inima plina. Seara aia a meritat poate mai mult decat alte seri. Prezenta Lui era cu mine. Cerul Lui era plin de indurare si de stele multe.
Munte in dreapta, munte in stanga. Aer rece [ suportabil, ca doar e vara ] si curat. Vant proaspat.
Luminite mii in iarba.
Asa m-am bucurat sa vad licurici atat de multi.
Ce frumos, minunat si mare e Domnul meu!

Pune-ti intrebari.
Roaga-te.. si nu fugii de provocari.

"Be the change you wish to see in the world." - Gandhi