Jurnal de calatorie :)

Dupa mai bine de doua luni de zile de cand nu sm mai fost acasa, iata ca a sosit vremea sa imi vad familia. Am luat vacanta cu o saptamana mai repede. Cautand pe internet sa vad daca am cu ce ajunge pana acasa, avand in vedere ca sunt 11 ore de drum pana acolo, aflu ca autocarul meu din Brasov nu mai circula la ora cinci. Ce ma fac? Nu am vrut sa plec in weekend pentru ca era si Pastele Catolic si multi oameni se odihneau acasa. Toate bune si frumoase, dar m-am plictisit singura sa stau in Cluj, in casa, cu perdelele trase; nici nu stiam ca e soare afara. M-am hotarat duminica in ultima clipa sa plec la Medias la prietenii mei dragi de la baza de misiune. Ook. Bagajul imi era facut, nu a mai trebuit decat sa ma imbrac si sa plec la gara. Aveam cumva o teama ca, fiind duminica n-o sa fie multi calatori in tren, gara pustie, poate ca si vremea nu tinea cu mine, dar uite ca din nou sunt surprinsa. Gara nu era pustie, si afara era mai mult soare decat imi inchipuiam eu ca ar fi. M-a uimit ca multi tineri mergeau spre Baia Mare si erau nerabdatori sa plece, dar sa si ajunga.. M-am gandit: probabil ca merg la Peniel. I wish I could, mi-am spus.
Domnul s-a ingrijit ca sa nu astept singura trenul, si asa se face ca un coleg de la facultate astepta pe cineva. Mi-a tinut companie. Si m-am bucurat.
A sosit si trenul meu. Urc cu sfiala. era o caldura de nesuportat in tren. Doamnele din compartiment abia mai rezistau. mi-am gasit locul si m-am asezat, multumind in gand lui Dumnezeu ca pana aici a fost totul bine. Nu stiu ce a fost cu teama aia de a nu pleca in calatorie.
A fost o zi chiar frumoasa. Ma uitam pe geam iar prin minte treceau ganduri ganduri...
Frumos e anotimpul primavara. Iarba era verde pe camp. Am vazut caluti, vacute, si mielusei, :D si m-am bucurat de toate lucrurile pe care le-am vazut. ( nu ca nu le-am mai vazut pana acum). Domnul m-a umplut de bucurie din El, alungandu-mi teama.
Cu inima ii cantam lauda lui Dumnezeu. Imi amintesc cantarea: " Ce mare esti Tu!.." sau "Privirea cand mi-o `nalt si vad minunea Multimea astrelor ce-alerg pe cer Maretul Soare cat si blanda Luna, Ca mingi de aur plutind prin eter. Atunci iti cant Maret Stapanitor..." Si am avut si inspiratie sa scriu o poezie ( de fapt in timp ce mi-o notam pe telefon, o cantam in minte. Dar poate ca pana la urma ramane o poezie):


Poezie

Intr-o seara de april
Am iesit pe langa lac
Impreuna cu cei mai tari
Baieti din Salaj.

Unu-i Adi, altu-i Dutu,
Ei sunt foarte credinciosi
Ei pe Domnul il slavesc
Inchinandu-se cu foc.

Felul lor este aparte
Sunt prieteni foarte buni
Au o inima deschisa
Pentru lucrarea Domnului.

Domnul Isus ii iubeste
Si ii tine langa El
Iar pe chipul lor danseaza
Bucuria sfintilor.

Doamne, tu faci cerul sa coboare
In viata tuturor
Si in zilele cu soare
Dar si-atunci cand este nor.

Tu dai prospetime vietii
Si natura inverzesti
Chiar si-acum cand merg cu trenul
Imi arati ce mare esti!

Am ajuns la Medias. Aici in oaza asta minunata de pace. Domnul m-a adus aici zilele astea cate am stat, ca sa ma pot bucura mult, si mai mult de atat sa primesc si invatatura sanatoasa. La Medias acum in curs este o scoala de ucenicie, si in ficare saptamana este cate un nou profesor care preda despre o anumita tema. Saptamana asta s-a vorbit despre "Centralitatea Crucii". Si mai mult de atat Si despre "Inchinare". A fost exact ce aveam nevoie. Dumnezeu e atat de minunat. A fost un raspuns la una din intrebarile mele de saptamana trecuta.
Am inteles ca fara teologia Crucii nu putem vedea Adevarul lui Dumnezeu. In Cruce il descoperim pe Dumnezeu si dragostea Lui imensa pentru noi, si chemarea pentru noi de a trai cum a trait El, in Sfintenie.
Dragilor, daca Hristos s-ar fi dat jos de pe cruce, nu mai era mantuire pentru noi. Nimeni nu poate sa-si garanteze mantuirea fara o relatie profunda cu Dumnezeu. Sa fim dar, inradacinati in dragostea lui Dumnezeu, asa cum a fost si Ioan, unul din ucenicii Domnului. Ioan a fost singurul care a ascultat bataile inimii Domnului Isus.El a fost ucenicul preaiubit al Domnului. (Ioan 11:22 "ucenicul care a stat pe pieptul lui Isus") Biblia spune ca noi suntem la fel de iubiti. In Hristos gasim toata iertarea lui Dumnezeu pentru fiecare din noi. Dragostea. Dragostea Lui ne da iertare, ne elibereaza de frica.
Si ca sa-l intelegem pe Dumnezeu si dragostea Lui trebuie sa ne deschidem inimile inaintea Lui, pentru ca Dumnezeu nu vrea slujire din obligatie. Atunci cand El vorbeste , El vrea un raspuns!
Pe mine dragostea lui Dumnezeu ma umple de bucurie.
Fiul a trait dependent de Tatal. Sa fim dependenti de Dumnezeu si sa lucram in acord cu planurile Lui, asta e cea mai inalta forma de inchinare. Si El va duce toate lucrurile la implinire. In Hristos avem viata, implinire, vindecare.
Suntem chemati sa vorbim Adevarul motivati de dragoste.Sa umblam, sa traim, sa avem o relatie profunda cu Dumnezeu.
O viata crucificata e o viata traita in Cuvant, si Cuvantul sa biruiasca in viata ta si a mea.
"Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta."

Am o calatorie minunata.
Urmeaza. Inca nu am ajuns acasa.
Uhh. Si pana acum am primit mai mult de treizeci de imbratisari pe zi:P ( dupa statistica ce s-a facut ca un om ar avea nevoie de treisprezece imbratisari pe zi) Ma simt binecuvantata!:D