E dimineata sub pleoapele intredeschise ale soarelui de partea cealalta a pamantului, plecate ca in rugaciune sub bataia proaspata a vantului.
La noi pamantul e-nvelit in puf.
E totul alb, se lasa seara. Abia se mai zaresc lumini in crang..
----
Zapada de pe campuri sclipeste ca sticla de Boemia. Am vazut un caine stand la panda (presupun) singur intr-un lan de grau acoperit de-o mare de zapada. Soarele e sus si straluceste de parc-acum rasare.
E amiaza si-arata ca-n poveste, ca-n calendarele cu poze reusite in decembrie. Dar oare, eu am facut ceva pentru Tine?
Deschid ochii inimii si-mi dau seama ca traiesc intr-o mare de bogatie. De-am stii sa pretuim adevarata bogatie!
M-apropii de Brasov, dar parca as vrea sa nu cobor aici, sa nu ma opresc din calatoria mea cu trenul. Sa ma las dusa de ganduri, vise, timp si anotimp spre lumi nedescrise..
(18.12.2010)
M-ai facut sa evadez pentru cateva minute.... Imi place cum ai descris.
ReplyDelete