Amestec

Mi-am adus aminte aseara de plimbarea mea prin Bucuresti cu Ciprian, cand pe stradutele inguste la o cafenea era un teatru de papusi si pe o banca o gasca de copii se uitau foarte captivati. Ne-am dus si noi. A fost frumos. Mi-a placut ziua aia! Si plimbarea! As repeta-o oricand..Si evenimentul cu masini de curse, cu muzica tare, cu lumea multa..

..Si metroul e la fel ca marea.. Cand vine te cuprinde curentul ala de viteza si mirosul de sine cum se joaca in parul tau facandu-l sa danseze in spatiu printre molecule si ioni pozitivi. Iar cand te duce te linisteste, se lasa pace si necunoscutul care aduce umbre de curiozitate ce-ti fac ochii si inima, iesindu-ti din orbite si sarindu-ti din piept, sa cerceteze tot ce e in jur: fiecare individ in parte, fiecare rid si cuta a doamnei cu palarie din spate. Si parca le auzi gandurile, starile sufletesti ca niste fantasme prin aer, sentimentele impleticite si emotiile cum incep sa pluteasca deasupra capetelor grabindu-se ca niste nori, cand iti vine sa faci lucruri ciudate si noi.

Atunci cand vine metroul, la fel ca si marea, te infiori. Cateodata te iubeste si danseaza, si zambeste, si se joaca-n parul tau; altadata te uraste, e nervoasa, te-nfioara; te trezesti cu un claxon greu, ragusit de metrou.

Cand astepti metroul timpul parca se opreste-n loc lasand trecere unei noi lumi sa coboare, sau sa te duca spre un alt taram unde poti face pana si placinte cu porumb, cand detasarea-ti surade in fata, te saruta si te lasa sa o iei de mana si sa zbori.

Cand privesti marea vezi fericirea cum iti sta inainte, vezi necuprinsul, zarea si albastrul unui paradis in devenire, vezi diminetile insorite in ochii lui si verdele si rulada cu struguri si nisipul cum toate te impodobesc in regina..

Sunt sigura ca a fost ceva. Si inca as vrea sa fie...

Vama Veche- Cu tine ( click)