Monday, February 1, 2010

Abstract metaforic.

O clipa
doua- trei- patru... In care apare balena emo care stie sa cante la chitara in serile cu zapada de februarie si elefantul cu memorie fosforescenta in conversi hippie de la Plaza Mall.
Si cum afara ningea cu bulgari, nu cu fulgi, lor le placea sa stea in barca si sa gandeasca, sa-si puna intrebari despre viata.
Erau ca doi detectivi- doctori. Se confruntau cu diferite situatii din viata altora incercand sa gaseasca raspunsuri si rezolvari.
Cazul 1. Se merita sa iubesti pe cineva multi ani si apoi sa se termine totul intr-o alta clipa si cu lacrimi si furie sa rupi toate amintirile si pozele din panoul de pe peretele alb varuit?
Cazul 2. E trist sa mergi la biserica si sa se anuleze programul pentru ca nu este lumina.
Viata e complicata, si greu de inteles uneori.
Stii cum canta balenele, nu? Canta cand apare ultimul metrou de la ora 22:45.
Cazul 3. Au balenele dubla personalitate? Uneori se cred pasari calatoare..
Din toate lucrurile invatau impreuna cate ceva, si atunci cand nu reuseau repetau pana invatau ca sa poata trece la nivelul urmator.
Cazul 4. Ce ne invata fericirea? Si ce nu ne omoara si ne face sa fim mai tari?
Si cum sa plangi de ziua ta pentru ca implinesti 30?
Fiecare era hippie in felul lui. Elefantul nu era hippie ca balena, si balena nu era hippie ca elefantul, dar erau hippie si balena si elefantul, bine?
Cazul 5. Ce se intampla cand doi oameni asculta?
E tacere, sau ploua. Sau e intimitate? Dar intervine placerea de a asculta cum ploua.
Intre oameni e o tacere inconfortabila. Sunt puncte. Puncte-puncte-si-punctulete..
E frumos sa ai pe cineva care sa-ti inteleaga tacerea.

Eu sunt deosebita.
Si eu vreau sa tip afara. Si sa-mi intre fulgi in gura. Sa tip cu gura catre cer.
"Orice ai nevoie, gasesti la Dumnezeu."

1 comment:

  1. e frumos sa ai pe cineva care sa-ti inteleaga tacerea... :)
    da asa e
    e frumos

    ReplyDelete