De ce ?!

De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce? ...

Nu stiu de ce. Nu inteleg. ;(
Dar asta e. Ceasul nu poate masura secundele unei inimi care iubeste...

Let's dance tonight.

In seara asta te invit la o cina dansanta, da, in ritmuri de tango.
Atat vreau sa nu uiti.. astept plimbarea de iarna prin necunoscut, in peisajul alb, strecurandu-ne printre fulgii de zapada si zambind cerului, sa dansam.
Mi-e dor de imbratisarea ta.
Nu uita ca in ochii mei ai ramas acelasi erou frumos si puternic.
Doar al meu.
Fi curajos, chiar daca o sa se intample sa ma calci pe picior, din greseala.. ;))
Sa fie seara noastra.
So darling, save the last dance for me...

"Da-mi printesa inapoi..."

"uite-l pe printul meu,vine sa ma ia si sa-mi dea o stea.."

Why Samson loved Delilah?

Primul zbor.

Am avut parte de toamna perfecta pe care mi-am dorit-o. :)

Cum a fi daca ai visa ceva si a doua zi s-ar si intampla?
Nu aveam in plan sa zbor astazi, si nici nu vorbisem dinainte despre asta.
Am visat azi-noapte ca zburam si saream cu parasuta, si ca amintire imi facusem si poze.
Visul s-a implinit astazi. In realitate.
M-am dus doar sa privesc zborurile si am zburat si eu.
A fost ceva prea tare.
Am zburat cu planorul.. Si mai vreau!
Am fost la inaltime si am vazut si apusul.
Am fost aproape de cer.
Wau. Am zburraaaat!

PS: "Nu mi-am revenit inca. Ma simt inca sus. A fost prea frumos.."

Rupta din Soare

Fata cu suvite din Soare deschise ochii spre o noua zi in care, fericita din iarba cea verde si cruda, privea cerul albastru si lin, cel plin de pace.
Avea parul lung si auriu, pe care il purta liber in dansul vantului primavaratic.
Mirosea a levantica si portocale, si ochii ei misteriosi te invitau la o escapada in marea din Soare, spre autostrazile de aur si povestile fermecate cu zapada si turta dulce.
Purta jucaus cirese la ureche in loc de cercei, si in par o floare de nu-ma-uita.
Era dimineata cand ea isi deschise spre cer aripile lungi si tari de fier.
Inca un zbor spre nevisatul.
Inca un zbor ca sa cutreiere norii, sa alerge pe ei.
Inca un zbor..
Cu toate ca era luna februarie, in timpul ei era vesnic soare si mirosea a toamna cu miros de mare.
Cum se sparg valurile de faleza, asa cantau pentru ea firele de iarba. Ea, cea adorata.
Isi odihnea seara talpile pe pamantul rece si adormea cu ochii deschisi.
Ca si in celelalte povesti, fata astepta pe calator, pe marinarul ei, cel viteaz, mesajul acela cantat, scrisoarea de la el, si vestea, ziua cand il tinea in brate strans si nu ii mai dadea drumul niciodata.
Voia ziua cand aveau sa bea din acelasi pahar lapte din stele amestecat cu shake de fructe de padure.
Si ca in fiecare dimineata ii placea sa ia micul dejun cu Soarele, si se bucura zambind cu toti dintii albi la avion. Nu-l mai numara.
Rupea flori si nu ii mai pasa de nimic.
Era libera ca pasarea cerului.
Lua lectii de parasutism.