ma hranesc din nou cu nurofen, invelindu-mi sufletul cu un fular si lung si moale ca o pana, peste care torn putin ceai de fructe rosii. incerc sa capturez in ochi, fix, toate imaginile si chipurile trecatoare care dau din picioare pe trecerea de pietoni. m-am pierdut in multime.
imi spal pletele cu vantul si razele de soare care au strapuns cerul, poate, pentru ultima data-n toamna si peste mine pe-un pod, pe Sena.
doar tu trebuie sa imi tii inima cu mainile amandoua, altfel frigul ce navaleste afara o loveste, o ingheata si piere. si eu nu vreau sa am o inima mov.
am inteles, caci Tu esti singurul, si Dragostea mea de-odinioara.
Dragostea mea Dintai.
nu doar tu :))
ReplyDelete