astept cu sufletul la gura, cu inima inclinata, cautand sentimentul de apartenenta in gramada de caramizi in care sufletul mi-e incuiat.

tentative de iscalituri si portrete pe jumatate sterse, uitate si ingalbenite de timp..
ce ma enerveaza timpul.

flamand inghit cu ochii visul, speranta si dorul...
traind intr-un viitor necunoscut.

ma uitam la buchetul meu de flori, care Rezista de cateva zile, si ma gandeam:

as vrea sa am frumusetea unei flori, dar care sa se nu ofileasca niciodata!

De ce se ofileste o floare?